Cesare Pavese - Femei singure

Cesare Pavese s-a născut la 9 septembrie 1908, în Santo Stefano Belbo, Piemonte, Italia È™i a decedat la 27 august 1950, în Torino, Italia, cauza morÈ›ii fiind sinucidere prin supradoză. El a fost un scriitor, traducător italian, critic literar, poet, jurnalist, biograf, lingvist, scenarist È™i redactor. Cesare Pavese a fost considerat unul dintre cei mai importanÈ›i scriitori italieni ai secolului XX. Era ateu. Între anii 1915 È™i 1926 a făcut studiile la Torino, Italia, iar spre sfârÈ™itul perioadei, fiind inspirat de scrierile lui D’Annuzio È™i Pepini, începe să scrie primele sale versuri. Între anii 1926 È™i 1929 studiază la Universitatea din Torino, la Facultatea de Litere È™i Filozofie. Aici dezvoltă o pasiune pentru literatura clasică È™i engleză, dar prezintă interes È™i pentru literatura americană, în speranÈ›a că poate va obÈ›ine o bursă la Columbia University, însă acestă speranță nu-i va fi îndeplinită. În anul 1930, deÈ™i îÈ™i susÈ›ine lucrarea de diplomă, nu poate deveni asistent la Universitatea din Torino, deoarece nu s-a înscris în partidul fascist È™i este nevoit să predea limba latină ca suplinitor la o È™coală în afara oraÈ™ului Torino. Abia în anul 1933 se înscrie în Partidul NaÈ›ional Fascist pentru a putea deveni profesor suplinitor de italiană în Torino, la liceul la care a studiat È™i el cu ani în urmă. Mai apoi colaborează la editura lui Giulio Einaudi, la publicaÈ›ia comuniste „Noua Ordine”. Îl înlocuieÈ™te pe Leone Ginzburg la direcÈ›ia revistei „Cultura” în perioada 1934-1935, deoarece Leone este arestat din pricina activității sale politice. După ce termină activitatea de înlocuire, o cunoaÈ™te pe frumoasa È™i antifascista profesoară de matematică, Battistina Pizzardo – Tina – care  îi va marca viaÈ›a. În acelaÈ™i an, la data de 13 mai este arestat È™i la câteva luni de închisoare este forÈ›at să se mute în Calabria. În martie, 1936 se întoarce la Torino, fiind eliberat È™i află că Tina s-a logodit, fapt care îi provoacă o adevărată dramă sentimentală. Urmează o serie de întâmplări în viaÈ›a sa; reia colaborarea cu editura Einaudi, devenind ulterior angajat definitiv, apoi editura intră sub observarea unui comisar al regimului Mussolini, motiv pentru care el este obligat să trăiască sub acoperire o perioadă, sub numele fals de Carlo de Ambrogio, însă viitorul lui înfloreÈ™te îndată cu eliberarea Italiei de sub ocupaÈ›ia germană.

Lucrarea sa „Femei singure” a fost publicată în anul 1949, cu un an înainte de sinuciderea sa. Unii spun că autorul È™i-a anunÈ›at moartea prin prisma personajului feminin din carte. Azi regăsim cartea în edituri precum: „Editura pentru literatură” (1966), „Polirom” (2014, 2019), „Garamond” (1995).

Romanul surprinde melancolia în stare pură È™i angoasele unei societăți înnecate în hedonism È™i decadență socială È™i morală. Personajul Clelia, o creatoare de modă de succes din Torino, se întoarce în oraÈ™ul ei natal pentru a supraveghea deschiderea unui salon. Cum are o afinitate pentru cercuri mondene, ea este atrasă de anturajul unui grup de tineri prinÈ™i într-o lume idealistică, din punctul ei de vedere, cu restaurante, cazinouri, petreceri È™i artiÈ™ti. Clelia o întâlneÈ™te pe Rosetta, o altfel de prezență față de cele enumerate mai sus. Rosetta este întruchiparea singurătății, a angoaselor È™i a anxietății, dar totodată enigmatică È™i misterioasă. Rosetta este personajul prin care Pavese se oglindeÈ™te, deoarece ea se sinucide la finalul poveÈ™tii. Cartea a primit premiul italian pentru literatură „Premiul Stregă” È™i a fost considerat È™i văzut ca unul dintre cele mai importante momente ale realismului italian.