Scriitor, poet È™i critic literar italian, este considerata unul dintre cei mai cunoscuÈ›i È™i apreciaÈ›i autori ai secolului XX. Scrie încă din anii adolescenÈ›ei È™i arată un interes deosebit pentru opere clasice È™i pentru scriitorii importanÈ›i ai Italiei. În È™coală colaborează cu câteva ziare locale, pentru care redactează articole È™i proză politică scurtă. CălătoreÈ™te prin Europa o bună bucată de vreme È™i o cunoaÈ™te pe cea care avea să îÈ™i devină muză È™i iubită, influenÈ›ându-i întreaga viață sentimentală, Tina Pizzardo.
Mai târziu, Pavese devine membru al partidului comunist, iar implicarea în sfera politică îi va aduce succes, dar È™i ură din partea conaÈ›ionalilor săi. Petrece câteva luni în închisoare, iar, după eliberarea Italiei de sub dominaÈ›ie fascista, îÈ™i reia colaborarea cu edituri È™i gazete celebre.
Publicata iniÈ›ial în 1952, „Meseria de a trăi” intră în categoria romanelor autobiografice.
Un jurnal atât de dureros, personal È™i realist. O poveste de viață impresionată despre iubiri È™i dezamăgiri, despre credință È™i resemnare, despre lumea din spatele uÈ™ilor închise, despre viață unui artist atât de iubit, înconjurat de oameni, dar atât de singur. Analizând paginile cărÈ›ii, cititorului poate observa cu ochiul liber câte frustrări È™i neputinÈ›e a adunat Pavese de-a lungul anilor.
Scriitorul care s-a sinucis într-o zi toridă de august, în camera sa micuÈ›a din centrul oraÈ™ului Torino, avea să surprindă prun confesiunile sale. Dezamăgit de lumea în care a trăit, rănit din dragoste, fără să găsească un scop pentru a merge mai departe, a decis, subit, să îÈ™i încheie socotelile cu viaÈ›a. Mărturia sa, copleÈ™itoare È™i emoÈ›ionantă, se întinde pe parcursul a 300 de pagini È™i debutează cu încercările repetate ale lui Pavese de a debuta în acest univers literar, care, mai târziu, avea să îi aducă recunoaÈ™terea pe plan mondial.
Descoperim încet, pagină cu pagină, lume interioară a lui Pavese, dincolo de strălucire sau celebritate. Confesiunea sa intimă a surprins È™i È™ocat în egală măsură, iar realismul cu care îÈ™i descrie viaÈ›a este de-a dreptul înspăimântător.
Fără să dea detalii absurde, fără descrieri ample È™i plictisitoare, Pavese lasă acest jurnal în mana celor care l-au citit, admirat È™i chiar iubit. Înainte să îÈ™i pună capăt zilelor, avea să distrugă orice altă scriere la care lucrase, să ardă toate scrisorile È™i corespondenÈ›a cu cei mai apropiaÈ›i oameni ai săi. Singurul document pe care îl lasă moÈ™tenire umanității, pe lângă operele publicate anterior, este autobiografia aceasta stranie, dar sinceră.
Asemenea geniilor neînÈ›elese, asemenea celor care le-au văzut pe toate, asemenea celor resemnaÈ›i È™i împăcaÈ›i, Pavese pleacă într-o lume mai bună, dar lasă în urma-i o moÈ™tenire culturală remarcabilă.
Autobiografia sa este disponibilă pe site-ul anticariatului nostru în numeroase ediÈ›ii, dintre care amintim: Editura pentru Literatură Universală (1967), Allfa (2001/1994/1991).