La 1904 Cezar Petrescu îl are drept dascăl pe Nicolae Apostol, iar învățăturile acestuia îi vor rămâne întipărite în minte È™i lipite de suflet pentru întreaga viață. Sub îndrumarea acestuia, tânărul Petrescu învață să scrie, să transforme prin puterea cuvântului È™i să dea naÈ™tere unor prime manuscrise extraordinare. AÈ™a cum Eminescu l-a avut dascăl pe Aron Pumnul, Petrescu va fi puternic influenÈ›at de Nicolae Apostol È™i, decenii mai târziu, îi va închina un manuscris.
Astfel, la 1933, Petrescu publică romanul care se va intitula „Apostol”, o lucrare închinată maestrului său È™i o poveste de-a dreptul răvășitoare, despre mulÈ›umire È™i devotament. Cartea îl are în prim plan pe profesorul său, dedicat întru totul învățăturii, devotat patriei sale, dar, mai ales, plin de noi È™i noi învățături pe care doreÈ™te să le ducă mai departe prin tinerii pe care îi formează.
Lucrarea ia forma unui jurnal, însă narat cu vocea străină a unui autor care îl cunoaÈ™te extrem de bine pe erou. Cumva plin de sensibilitate, ca niciodată până acum, Petrescu reuÈ™eÈ™te să realizeze o poveste minunată, care ne va emoÈ›iona È™i încânta. Autorul vorbeÈ™te despre devotamentul lui Apostol față de È›ară, despre dedicarea cu care îÈ™i tratează elevii, despre patriotismul înflăcărat È™i despre umanitatea personajului sau. Modest È™i atent cu tot ceea ce se petrece în jurul său, bărbatul reuÈ™eÈ™te să îÈ™i trăiască viaÈ›a într-un echilibru greu de imaginat. Pătrundem astfel într-o poveste fascinantă, într-un elogiu trist, frumos È™i plin de melancolie, pe care îl vom admira È™i devora cu pasiune până la ultimele pagini.
Petrescu se arată aici subiectiv È™i face o hiperbolizare a personajului principal, ba chiar am putea spune că îÈ™i idolatrizează maestrul, îi închină un imn È™i îl urcă pe un piedestal de neclintit. Lucrarea va fi apreciată È™i criticată deopotrivă, iar Petrescu va fi acuzat de cras subiectivism. TotuÈ™i, nu putem judeca astfel opera sa, căci menirea acesteia nu este alta decât aceea de a aduce în prim plan o valoare, un caracter umanitar ireproÈ™abil pe care, din întâmplare, coincidență ori noroc, Petrescu l-a întâlnit. Cartea ajunge pe piaÈ›a de carte din È›ara noastră È™i este atent inspectată de securitate, nu cumva să încalce vreo regula, să sfideze vreo normă ori sa ponegrească vreun idol. Lucrarea trece prin furcile cenzurii, este publicată È™i reeditată câÈ›iva ani mai târziu, iar formula finală ajunge pe piaÈ›a pariziană de carte È™i se epuizează masiv. Vânzările sporesc, iar numele lui Petrescu ajunge cunoscut pretutindeni. Astăzi, cartea nu este la fel de căutată, ori este acoperită de succesul răsunător al altor titluri pe care Petrescu nu le-a oferit, dar trebuie spus că este una dintre cele mai emoÈ›ionante pledoarii pentru om pe care o avem în literatura noastră.
Opera poate fi găsită pe site-ul nostru în mai multe ediÈ›ii, dintre care amintim următoarele: Dacia (1984), Editura de Stat pentru Literatură È™i Artă (1955), Editura pentru Literatură (1963).