Cezar Petrescu - Cei trei regi

Cezar Petrescu, născut la 1 decembrie 1892, în comuna Cotnari (IaÈ™i), a fost un cunoscut scriitor român, redactor al ziarelor "Adevărul", "DimineaÈ›a", "Bucovina", "Èšara nouă" È™i "VoinÈ›a", devenind membru al Academiei Române în anul 1955. Opera lui cuprinde aproximativ 70 de volume, din care fac parte romane, nuvele, piese de teatru, proză fantastică È™i literatură pentru copii.

Cartea "Cei trei regi", publicată pentru prima oară în anul 1935, este împărÈ›ită în trei mari părÈ›i, fiecare fiind dedicată unuia dintre cei trei regi ai României: Carol I - Făuritorul Regatului; Ferdinand I - Făuritorul României Mari; Măria Sa Carol al II-lea - Făuritorul României veÅŸnice, descriind cu emoÈ›ie urcările pe tron ale acestora.

Carol I, domnitorul Principatelor Unite Române, primul rege al României, a cultivat sub domnia lui un climat de ordine, disciplină È™i rigoare. Sub conducerea lui, ce a durat 48 de ani, fiind È™i cea mai lungă din istoria țării, România È™i-a cucerit IndependenÈ›a de Stat, devenind monarhie constituÈ›ională, punând bazele consolidării statului român modern. Carol I a ajuns la BucureÈ™ti pe 10 mai 1866, intrând în oraÈ™ pe la podul MogoÈ™oaiei, fiind întâmpinat de către Dimitrie Brătianu, primarul capitalei, cel ce urma să îi înmâneze cheile oraÈ™ului. Principele a fost escortat spre Dealul Mitropoliei, unde se oficializa tedemul, fiind apoi invitat să depună jurământul în noua sa calitate de domnitor al Principatelor Unite Române. Carol I a pus mâna dreaptă pe Evanghelie, rostind cu o voce fermă în româneÈ™te: "Jur!". Încă de la instalarea pe tron, Carol I a numit un nou Consiliu de miniÈ™tri, ce era condus de Lascăr Catargiu, convocând Adunarea ConstituÈ›ională pentru a-i atribui misiunea redactării È™i elaborării unei noi ConstituÈ›ii a României. ConstituÈ›ia din 1866 a separat puterea executivă, condusă de domnitor, de cea legislativă, păstrând separarea puterii judecătoreÈ™ti, È™i stabilind regulile de succesiune ale monarhiei ereditare. Pe 10 mai 1881, pe Dealul Mitropoliei, are loc ceremonia de încoronare a lui Carol I È™i a soÈ›iei sale, Elisabeta, ca suverani ai României. 

Ferdinand I, numit È™i Ferdinand cel Loial, a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie È™i până la moartea sa. Acesta a devenit rege al Regatului României în urma morÈ›ii unchiului său, regele Carol I, conducând România în timpul Primului Război Mondial, È™i alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale. În timpul războiului, Ferdinand È™i Maria, soÈ›ia sa, au contribuit esenÈ›ial la concentrarea efortului de război È™i la păstrarea moralului armatei, în condiÈ›iile în care Rusia a încheiat un tratat de pace separat, provocând căderea frontului estic, lăsând în acest fel România singură împotriva puterilor centrale.

Carol al II-lea al României, al treilea rege al țării a domnit între 8 iunie 1930 È™i 6 septembrie 1940. A fost primul copil al regelui Ferdinand I È™i al soÈ›iei sale, regina Maria, după accederea acestora la tron, Carol devenind "Principele moÈ™tenitor Carol al României", la vârstă de doar 21 de ani. De la începutul domniei sale, Carol al II-lea È™i-a luat foarte în serios rolul de È™ef al Casei Regale, anihilând-o din punct de vedere politic pe Regina Maria, înlăturându-l de la curte pe Barbu Știrbei, È™i interzicându-i mamei sale să desfășoare orice activitate politică, impunându-i chiar să se stabilească în celelalte castele din È›ară (Castelul Bran È™i Castelul Balcic).

Cartea "Cei trei regi" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în patru ediÈ›ii, È™i anume: FundaÈ›ia Culturală Regală Principele Carol (1997), Abeona (1993), Paul Carpen (2018) È™i FundaÈ›ia Culturală Regală Principele Carol (1935).