„Florile răului” („Les fleurs du mal”) marchează o etapă importantă a evoluÈ›iei literaturii europene în secolul al XIX-lea. Volumul de poezii al francezului Charles Baudelaire, deÈ™i adesea criticat la vremea lui, a inspirat artiÈ™ti È™i poeÈ›i din Europa È™i a dat naÈ™tere unui noi curent literar: simbolismul. DeÈ™i primul poet care a folosit acest termen a fost Jean Moreas, în 1886, Baudelaire este considerat precursorul miÈ™cării simboliste. El a reuÈ™it să surpindă în poemul „CorespondenÈ›e” caracteristicile principale ale curentului simbolist, È™i anume: corespondenÈ›ele între univerul exterior È™i sentimente, analogii între mai multe elemente, precum È™i sinesteziile. Volumul „Florile răului” a fost publicat în FranÈ›a, în 1857, la editura prietenului lui Baudelaire, August Poulet Malassis.
Baudelaire a dedicat volumul „Florile răului” poetului È™i scriitorului Theophile Gautier, descriindu-l pe acesta din urmă ca „magicianul perfect al scrierii franceze”. DeÈ™i Gautier este considerat un apărător al curentului romantic, opera sa rămâne dificil de clasificat, È™i se pot observa teme comune cu cele ale parnasianismului, simbolismului sau modernismului. Gautier a avut o influență mare nu numai asupra lui Baudelaire, ci È™i asupra altor scriitori francezi cunoscuÈ›i, ca Balzac sau Flaubert. În România, influenÈ›a lui Baudelaire È™i a curentului simbolist inspirat de acesta devine vizibil odată cu aparÈ›ia operelor lui Alexandru Macedonski È™i George Bacovia.
Volumul este împărÈ›it în È™ase părÈ›i tematice: „Spleen È™i ideal” (85 de poezii), „Imagini pariziene” (18 poezii), „Vinul” (5 poezii), „Florile răului” (9 poezii), „Revolta” (3 poezii) È™i „Moartea” (6 poezii). Temele comune regăsite sunt tragismul ce caracterizează condiÈ›ia umană, scepticismul, decadenÈ›a umană, dezgustul, plictisul, dar È™i revolta. AÈ™a cum putem observa în poeziile din „Imagini pariziene”, Baudelaire critică statul francez, lucru neobiÈ™nuit la vremea respectivă. Cele 18 poezii din această secÈ›iune descriu sentimentul de anonimat È™i înstrăinare ale poetului față de oraÈ™ul în plin proces de modernizare. Trebuie menÈ›ionat aici că majoritatea poeziilor din „Imagini pariziene” au fost scrise în timpul „renovărilor” lui Haussmann, un proiect public al împăratului Napoleon al III-lea de a moderniza Parisul după indicaÈ›iile lui Georges Haussmann. Aceste schimbări au implicat în mod deosebit distrugerea cartierelor medievale, construirea de bulevarde noi, înfiinÈ›area de parcuri, precum È™i anexarea localităților limitrofe ale capitalei. Ideile lui Haussmann au fost vehement criticate, iar Napoleon al III-lea a fost nevoit să renunÈ›e la planul său. NemulÈ›umirea lui Baudelaire față de aceste schimbări venea din faptul că „lumea veche”, lumea inspiraÈ›iei poetului (cerÈ™etorii, muncitorii sau adepÈ›ii jocurilor de noroc), dispărea sub aceste transformări liniare.
După publicarea volumului, atât Baudelaire, cât È™i August Poulet Malassis, au fost acuzaÈ›i de „ultraj împotriva moralei publice”. Baudelaire a primit o amendă de 300 de franci, iar È™ase dintre poezii au fost interzise È™i nu au mai fost publicate decât după 1949. Acestea sunt „Lesbienele” („Lesbos”), „Femeile blestemate” („Femmes damnees”), „Le Lethe”, „Celei pre vesele” („A celui qui est trop gaie”), „Bijuteriile” („Les Bijoux”) È™i „Metamorfozele vampirului” („Les metamorphoses du Vampire”). Acestea au fost publicate mai târziu la Bruxelles în volumul „Epavele”. În 1861, o a doua ediÈ›ie a volumului „Florile răului” a fost publicată, unde alte 35 de poezii au fost adaugate. După moartea prematură a poetului francez, în 1868, a apărut cea de-a treia ediÈ›ie, cu o prefață scrisă de Gautier È™i cu 14 poezii până atunci nepublicate.
InfluenÈ›a culturală a poetului francez rămâne de necontestat, atât în creaÈ›ia literară a altor poeÈ›i È™i scriitori, cât È™i în piese de teatru, muzică È™i film. Volumul „Florile răului” este un pilon pentru orice studiază literatura, iar nenumărate ediÈ›ii publicate sunt o dovadă a acestui fapt. Anticariatul Printre CărÈ›i pune la vânzare mai multe ediÈ›ii ale volumului, cum ar fi volumul publicat de editura Minerva din colecÈ›ia „Biblioteca pentru toÈ›i”, din anul 1978, ediÈ›ia bilingvă de la Editura pentru Literatură Universală, din 1968 sau ediÈ›ii mai noi, aparÈ›inând Adevărul Holding sau Orizonturi.