Charles Diehl - Teodora, imparateasa Bizantului

Charles Diehl, născut la 19 ianuarie 1859, în Strasbourg, a fost un istoric È™i arheolog francez, o autoritate în domeniul artei È™i istoriei bizantine. A fost membru al "École française de Rome" È™i al "École française d'Athènes", în anul 1910 devenind membru al "Académie des inscriptions et belles-lettres".

Cartea "Teodora, împărăteasa BizanÈ›ului" ne prezintă aventura Teodorei, împărăteasa BizanÈ›ului, care din culisele Hipodromului a ajuns pe tronul Cezarilor, având privilegiul, în toate timpurile, să stimuleze curiozitatea È™i să dea aripi imaginaÈ›iei. În cartea sa, Diehl a încercat să reconstituie mediile succesive în care a trăit împărăteasa: Hipodromul turbulent unde È™i-a petrecut furtunoasa tinereÈ›e; palatul ceremonios È™i măreÈ› unde a stăpânit în ambiÈ›ioasa sa maturitate, Biserica pitorească a cărei grijă a preocupat-o până la moarte; schiÈ›ând figurile personajelor principale care au trăit în juru-i, a soÈ›ului ei Justinian, ale favoriÈ›ilor săi Petru Barsymes sau Narses, a confidentei sale Antonina, ale adversarilor săi Ioan de Capadocia sau Belizarie, ale protejaÈ›ilor săi Antim sau Sever, a lui Ioan Egipteanul sau Iacob Baradeu, creionând un cadru adevărat È™i realtatea istorică în care a trăit enigmatica È™i complexa Teodora.

În primii ani ai celui de-al È™aselea secol, Teodora, mimă È™i dansatoare, umplea Constantinopolul cu celebritatea sa, neÈ™tiind nimeni cu exactitate de unde apăruse. Unii cronicari susÈ›ineau că se născuse în Cipru, È›ară pătimașă È™i arzătoare a Afroditei; alÈ›ii i-au atribuit ca patrie Siria. Oricare ar fi adevărul, ea veni de copilă la BizanÈ› cu ai săi, iar în această capitală tumultoasă È™i coruptă crescu mare. Din ce familie provenea nu se È™tie câtuÈ™i de puÈ›in, legenda, printr-un fel de respect al rangului imperial la care s-a ridicat, fabricându-i mai târziu o familie ilustră sau cel puÈ›in acceptabilă, atribuindu-i ca tată un senator cu poziÈ›ie È™i greutate. În realitate, naÈ™terea ei pare să fi fost mult mai umilă. Tatăl ei, dacă trebuie să dăm crezare "Istoriei secrete", era un biet om numit Acacios, care păzea urÈ™ii în amfiteatru; mama sa era o femeie puÈ›in severă, cum se găseau multe în acea lume destul de amestecată a culiselor È™i a circului. Din această familie de artiÈ™ti s-au născut trei fete: Comito, Teodora È™i Anastasia. Teodora crescu alături de surorile sale, sub supravegherea unei mame destul de lipsită de scrupule. Văduva lui Acacios, femeie practică, văzându-È™i fiicele frumoase, le împinse rând pe rând în teatru. Comito dădu prima exemplu È™i reuÈ™i în chip strălucit; urmă Teodora. În curând o însoÈ›i pe sora mai mare pe scenă, jucând alături de ea roluri de cameristă. Când ajunse la rândul ei la vârstă la care să se poată urca pe scenă, încercă să se îmbogățească în acelaÈ™i fel că È™i restul familiei sale.

Însă, Teodora nu era doar frumoasă, era È™i inteligentă, spirituală, plăcută; avea o vervă de cabotină, pe care È™i-o exercită cu plăcere în dauna actriÈ›elor ce jucau împreună cu ea, un spirit plăcut È™i vesel, prin care È™i-i atașă chiar È™i pe cei mai nestatornici adoratori ai săi. Era anul 517 atunci când, prin frumuseÈ›ea, spiritul, înclinarea ei către plăceri, devenise una dintre stelele demimondului bizantin, Teodora n-avea nici optsprezece ani.

Cartea "Teodora, împărăteasă BizanÈ›ului", se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în patru ediÈ›ii, È™i anume: Historia (2007), Eminescu (1972), Ulise (1991) È™i Ulise (1993).