Vezi detalii
Dacia. Revue d'archeologie et d'histoire ancienne (volumul 29, 1985)Constantin Daicoviciu
Vezi detalii
Dacia. Revue d'archeologie et d'histoire ancienne (volumul 31, 1987)Constantin Daicoviciu
Vezi detalii
Dacia. Revue d'archeologie et d'histoire ancienne (volumul 36, 1992)Constantin Daicoviciu

Comuna Cărăvan din judeÅ£ul CaraÅŸ-Severin - atunci sub ocupaÅ£ie austro-ungară - , în care s-a născut, pe 1 martie 1898, istoricul, profesorul ÅŸi omul politic Constantin Daicoviciu, îi poartă numele încă din anul morÅ£ii sale. A venit pe lume în familia învăţătorului Damaschin Daicoviciu. După ce a făcut clasele mici pe lângă biserica din satul natal, a primit o bursă din partea Episcopiei CaransebeÅŸului ÅŸi a continuat ÅŸcoala la Lugoj ÅŸi în CaransebeÅŸ. După Primul Război Mondial a intrat la Facultatea de Limbi Clasice de la Universitatea din Cluj, primind o bursă din partea Mitropoliei Sibiului. S-a remarcat drept un student de excepÅ£ie ÅŸi, după licenţă, a devenit profesor în cadrul Universităţii din Cluj. Constantin Daicoviciu carti. În 1922 a obÅ£inut doctoratul în Istorie antică ÅŸi Arheologie, devenind docent în 1932. Din 1925 până în 1927 a fost bursier al Åžcolii Române de la Roma. Cercetarea îl pasionase încă din vremea studenÅ£iei, intrând ca practicant la Institutul de Arheologie ÅŸi Numismatică al Universităţii. În 1928 este asistent la catedra de Istorie Antică, iar în 1938 este profesor la cea de Istorie veche a României. Constantin Daicoviciu se implică intens în cercetarea civilizaÅ£iei dacice de pe teritoriul românesc, lucrând direct pe ÅŸantierele de la Sarmisegetuza, VeÅ£el, Moigad, iniÅ£iind săpături la Căpâlna, devenind ÅŸef de ÅŸantier la siturile arheologice din MunÅ£ii Orăştiei, scoÅ£ând la lumină cetăţile de la Blidaru, GrădiÅŸtea Muncelului, Piatra RoÅŸie.
Pe plan politic, Constantin Daicoviciu a fost iniÅ£ial un opozant al regimului comunist. Formal, însă, a cooperat cu acesta, fiind apropiat al regimului Gheorghiu-Dej. A devenit deputat în Marea Adunare NaÅ£ională, membru al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român ÅŸi al Consiliului de Stat. Din 1955 a fost numit membru al Academiei Române. Dintre operele sale se remarcă: Monumente inedite în Dacia, AÅŸezările dacice din MunÅ£ii Orăştiei, Dacia liberă ÅŸi Dacia traiană, Romanitatea scitică de la Dunărea de Jos, Istoria României, Istoria Transilvaniei, cărora li se adaugă sute de studii. Fiul său, Hadrian, i-a urmat în preocupările pentru cercetarea trecutului nostru.