Constantin Hamangiu, născut la 8 ianuarie 1932, în BucureÈ™ti, a fost o personalitate cu o vocaÈ›ie călăuzitoare în cultura juridică românească. A intrat în magistratură în anul 1894, parcurgând rând pe rând treptele acesteia, ajungând în 1918 consilier la Curtea de CasaÈ›ie. În primăvara anului 1931 este numit ministru de justiÈ›ie.
"În literatura juridică română, C. Hamangiu reprezintă un fenomen ÅŸtiinÅ£ific neegalat. Singularizarea sa este justificată nu numai prin volumul de muncă, pentru care calificativul de grandios nu este întru nimic exagerat, dar mai ales prin adoptarea unei modalităţi noi de creaÅ£ie, colaborarea, nu ca accident, ci ca sistem." - declara marele profesor I.L. Georgescu despre Constantin Hamangiu, la 90 de ani de la trecerea în neființă a marelui jurist român.
Hamangiu a fost în primul rând un neobosit promotor al cercetării juridice, È™i mai apoi scriitor. Se poate observa faptul ca acesta È™i-a desfășurat activitate în două perioade decisive ale sistemului nostru de drept, È™i anume: cea dinaintea primul război mondial, caracterizată prin eforturi de consolidare a reglementărilor României moderne, È™i perioada imediat următoare conflagraÈ›iei mondiale, din al cărei cortegiu de noi probleme se detaÈ™a cu acuitate unificarea legislativă a Țării reîntregite.
În anul 1921, Hamagiu pune bazele revistei Pandectele Române, constituind un gest de curaj editorial È™i generozitate publicistică, structura È™i prezentarea grafică a acesteia fiind inspirate în principal de "Pandectes frangaises", expunând la acea vreme care sunt intenÈ›iile noii publicaÈ›ii: "Pandectele române apar, urmărind acelaÅŸi scop ÅŸtiinÅ£ific, în dorinÅ£a sinceră ÅŸi dezinteresată de a aduce o contribuÅ£ie mai mult, o sforÅ£are ÅŸi o muncă în plus, în serviciul ÅŸtiinÅ£ei ÅŸi al culturii juridice, alături de cele alte reviste de drept mai vechi, sau mai de curând apărute. Deosebirea va fi numai în privinÅ£a materialului juridic ÅŸi legislativ ce ele vor publica, în modul alegerii ÅŸi distribuirii materiei jurisprudenÅ£iale ce se va adnota, în clasarea ÅŸi sistematizarea diferitelor soluÅ£ii de drept ce va reproduce, în fine, prin diviziunea ÅŸi aranjamentul nou precum ÅŸi prin tablele de materii alfabetice ce vor însoÅ£i fiecare Caiet".
Îmbunătățirea actului de justiÈ›ie reprezintă o altă importantă direcÈ›ie vizată de eforturile marelui jurist român. Seria "Codul general al României", tipărită într-un format original, cartonat, de culoare roÈ™u-maroniu, avea să se întipărească în mintea tuturor, devenind una dintre cele mai importante È™i populare tipărituri juridice. Reprezintă un instrument complex È™i util în informarea practicienilor asupra legislaÈ›iei, reglementările vechi È™i noi fiind publicate unitar È™i însoÈ›ite de adnotări menite a realiza corelarea diverselor dispoziÈ›ii disparate. Această amplă lucrare, ce însumează 30 de volume, organizează întreaga legislaÈ›ie a României, din jumătatea secolelor XIX-XX. Primul vomun cuprinde toate codurile generale, iar volumele ulterioare actele normative din perioada 1856-1942. El cuprinde: „Codurile ÅŸi legile uzuale în vigoare, regulamentele, convenÅ£iile comerciale ÅŸi de extrădare, decretele ÅŸi deciziunile cele mai importante, adnotate cu trimiterile la legile corespunzătoare ÅŸi înzestrat cu index alfabetic ÅŸi cronologic” (Editura Alcalay).
Cartea "Codul general al României" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în 23 de ediÈ›ii, È™i anume: Alcalay (1900), Monitorul Oficial (1942), Imprimeria Centrala (1942), Alcalay (1903), Monitorul Oficial (1943), Monitorul Oficial (1941), Imprimeria Centrala (1940), Alcalay (1909), Alcalay (1907), Alcalay (1929), Monitorul Oficial (1935), Alcalay (1931), Monitorul Oficial (1939), Monitorul Oficial (1938), Alcalay (1932), Monitorul Oficial (1934), Alcalay (1911), Universala (1923), Universala (1922), Monitorul Oficial (1937), Alcalay (1913), Alcalay (1926) si Alcalay (1910).