Constantin Noica - Povestiri despre om

Lucrarea filosofică ”Povestiri despre om” sau ”Povestiri despre om. După o carte a lui Hegel: fenomenologia spiritului” a fost publicată în 1980. Istoria acesteia este fascinantă pentru că a marcat un capitol important în viaÈ›a lui Noica, însă cum a ajuns aici?

Constantin Noica s-a născut pe 12 iulie 1909 în VităneÈ™ti, Teleorman într-o familie destul de cunoscută a vremii. Urmează gimnaziul È™i liceul la BucureÈ™ti unde îl are ca profesor de matematică pe Dan Barbilian (Ion Barbu) iar în această perioadă scrie eseuri pentru revista È™colii, ”Vlăstarul”, eseuri ce în 1934  vor apărea în volumul ”Mathesis sau bucuriile simple”. Începe studiile la Facultatea de Matematică însă acest episod durează doar un an pentru că se decide să urmeze cursuri de filozofie la Paris. În 1940 se întoarce la BucureÈ™ti pentru a-È™i susÈ›ine doctoratul intitulat „Schiță pentru istoria lui. Cum e cu putință ceva nou?”. Pe timpul războiului pleacă în Germania pentru a asista la cursurile lui Martin Heidegger iar la întoarcere are parte de cea mai grea parte a vieÈ›ii sale. Între 1949 È™i 1958 este forÈ›at să rămână la Câmpulung Muscel unde îi studiază pe Hegel È™i Goethe È™i scrie ”Povestiri despre om” ca studiu asupra teoriilor sale. Putem spune că a vorbit despre tot ce era interzis în acea vreme. ConÈ™tiinÈ›a spiritului de exemplu, avea ca scop trezirea poporului, conÈ™tientizarea existenÈ›ei unei lumi mai bune È™i a faptului că dacă tu ai învățat să faci ceva într-un fel nu înseamnă că nu mai există È™i alte moduri de a o face. Noi nu trăim o matematică, ci o viață în care căutăm adevărul absolut. Este abordat È™i subiectul iubirii care este explicat cu cuvinte din miere. El afirmă că este important să ne pierdem măcar o dată conÈ™tiinÈ›a pentru a o găsi pe a altuia È™i să negăm realitatea pentru măcar o clipă.

Cu toate acestea, Eminescu, în viziunea autorului este văzut ca un nimeni. De ce trebuie să îl venerăm atât de mult? ”Ce este acest Eminescu?” S-a È›esut o relaÈ›ie atât de mare între el È™i popor încât dacă l-am înlătura, cultura noastră ar ajunge aproape de zero. Această teorie È™i numeroase altele din carte au fost discutate în seminarii organizate de el însuÈ™i care i-au adus lui, dar È™i participanÈ›ilor, 25 de ani de închisoare. Din aceÈ™tia a executat doar 6 È™i imediat s-a mutat la BucureÈ™ti pentru a lucra ca cercetător la Centrul de Logică al Academiei Române. Acest lucru i-a dat dreptul de a È›ine din nou seminarii în apartamentul său, despre teoriile lui Hegel, Kant È™i Platon. În această perioadă scrie ”CreaÈ›ie È™i frumos în rostirea românească” È™i reeditează romanul ce i-a adus închisoarea.

Spre sfârÈ™itul vieÈ›ii se mută la PăltiniÈ™ unde va fi locul său de pelerinaj È™i dialog de tip socratic pentru admiratorii săi. TotuÈ™i, viaÈ›a sa se încheie în apartamentul său din BucureÈ™ti pe 4 decembrie 1987. După revoluÈ›ie, Gabriel Liiceanu reeditează toate manuscrisele, aÈ™adar datorită lui poÈ›i găsi în anticariatul nostru ediÈ›iile Humanitas din 2009 È™i 2013 È™i ediÈ›ia Cartea Românească din 1980.