Constantin Toiu - Galeria cu vita salbatica

Constantin Èšoiu se naÈ™te pe 19 iulie 1923 la Urziceni, unde a È™i absolvit È™coala primară unde învățător i-a fost Haralambie Ionescu. Studiază apoi la BraÈ™ov, la liceul Dr. Ioan MeÈ™otă, unde va fi un elev extrem de apreciat È™i lăudat de-a lungul timpului. Încă era elev când războiul a izbucnit aÈ™a că a trebuit să urmeze È™coala militară din Buzău È™i să iasă cu funcÈ›ia de observator aerian. Nu va participa la luptă, va decide că e vremea să se înscrie la facultatea de litere È™i filosofie din BucureÈ™ti. Aici nume mari îi vor fi profesori, cum ar fi Mircea Vulcănescu, Tudor Vianu sau Dimitrie GuÈ™ti. După ce va absolvi cu brio, va fi redactor pentru Editura de stat pentru literatură È™i artă È™i publicaÈ›iile Luceafărul È™i România literară. Urmează apoi să fie secretar al Uniunii scriitorilor È™i vicepreÈ™edinte. Debutul literar are loc în 1965 cu romanul "Moarte în pădure" însă din cauza cenzurii de multe ori a trebuit să renunÈ›e la capitole È™i manifestări sincere.

Printre cele mai importante opere se numără Căderea în lume, Obligado, Caftane È™i cafteli È™i ÎnsoÈ›itorul.

Romanul "Galeria cu viță sălbatică" a fost publicat pentru prima dată la editura Eminescu în 1976, ediÈ›ie ce o regăsiÈ›i pe site-ul nostru chiar È™i cu autograf. Pe lângă aceasta, vă mai puteÈ›i bucura de ediÈ›iile oferite de Biblioteca pentru toÈ›i din 2011 È™i Editura fundaÈ›iei culturale române din 1999.

Personajul ce ne va purta de-a lungul celor aproape patru sute de pagini este Chiril MeriÈ™or. Dacă nu veÈ›i înÈ›elege încă de la început trăirile È™i sentimentele sale, nu vă speriaÈ›i, È™i lui i-a luat ceva vreme până să se descopere pe sine însuÈ™i. El avea un caiet ce era intitulat "Echipa" unde nota fiecare stare, fiecare părere È™i fiecare gând, doar că atunci când un anchetator îl va citi, acesta va descoperi că era un fals. Caietul său dispăruse. Înainte de a face o acÈ›iune ce s-a soldat cu numeroase întrebări, Chiril a notat în caietul lui un singur cuvânt, indestructibil, dar oare chiar era aÈ™a? Pe vremea când se întâmplă acÈ›iunea, în 1950, goana după burghezie era la fel de importantă ca goana după aur, era aspru judecată dar acceptată. Personajele secundare sunt bine conturate iar cuvintele alese sunt unele cam dure uneori, însă aÈ™a e È™i romanul. Când Chiril ajunge după gratii, nu se gândeÈ™te că lumea sa a luat sfârÈ™it, ci că de abia a început. Această filosofie pentru unii greu de înÈ›eles, era sănătoasă în acea vreme. În colivie aveai mâncare, acasă poate nu era aÈ™a, dar ce te faci însă când golurile tale nu mai pot fi umplute de mâncare È™i plimbare? Ce te faci atunci când filosofia ta trebuie să aibă sfârÈ™it È™i nu coperta caietului era acela?