D. R. Popescu - Vanatoarea regala

Dumitru Radu Popescu se naÈ™te pe 19 august 1935 în comuna bihoreană PauÈ™a, într-o familie de învățători. A studiat la un liceu de prestigiu din Oradea apoi a decis să urmeze medicina la Cluj însă după doar trei ani renunță È™i se înscrie la filologie, domeniu în care obÈ›ine È™i licenÈ›a în 1961. În timpul studenÈ›iei debutează cu o poezie în revista CriÈ™ana, iar în 1954 scrie prima sa nuvelă, O partidă de È™ah,  în revista Steaua. După patru ani publică primul său volum Fuga, iar un an mai târziu apare È™i primul roman, Zilele săptămânii. Acesta va fi doar începutul unei serii de publicaÈ›ii ce nu îl vor face celebru, dar vor arăta tot ce se întâmplă în sufletul său. În 1960 va avea loc È™i debutul dramatic cu piesa de teatru Mama, ce îl va propulsa pe scenele naÈ›ionale È™i nu va dura mult până va primi titlul de cel mai prolific autor din domeniu. În 1973 la editura Eminescu apare Cei doi din dreptul Èšebei dar È™i Vânătoarea regală, prima ediÈ›ie putând să o găsiÈ›i pe site alături de cea de la Curtea Veche din 2011.

Chiar dacă se numeÈ™te vânătoarea regală ea povesteÈ™te de fapt o căutare de sine dar È™i de un vinovat. Procurorul Tică încearcă din răsputeri să afle ce s-a întâmplat de fapt cu învăţătorul DunărinÅ£u, tatăl său, iar pentru asta trebuia să se întoarce mulÈ›i ani în trecut. Voia să găsească criminalii È™i să îi pedepsească cum se cuvine pentru că prea multă vreme a trăit cu misterul decesului È™i deja trebuia să găsească răzbunare undeva pentru a nu o lua razna. Ilie Manu fusese agresat de acelaÈ™i om însă a reuÈ™it să scape È™i nu a durat mult până ce l-a băgat în închisoare cu mâna lui. A pus mâna pe toată averea lui iar criminalul de durere a murit întemniÈ›at însă cine este acest domn despre care tot v-am vorbit va trebui să aflaÈ›i singuri.

După ani de scrieri, Popescu decide să adune multe dintre ele în volumul Virgule dar È™i în Somnul Pământului. Stilul său a reuÈ™it să atragă atenÈ›ia până la urmă pentru că întotdeauna a tratat cea mai dramatică situaÈ›ie cu umor sau cu banalitate, ceea ce în literatura română întâlnim doar la Caragiale. Unii oameni îl È™tiu ca PreÈ™edinte al Uniunii Scriitorilor, alÈ›ii ca membru al Partidului Comunist Român, dar noi preferăm să ni-l amintim ca unul dintre cei mai amplii autori contemporani. Spre finalul vieÈ›ii nu i-a fost uÈ™or din cauza problemelor de sănătate iar ultimul manuscris a fost publicat în 2010. De-a lungul carierei a reuÈ™it să câÈ™tige în repetate rânduri Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Academiei Române în 1970 È™i  Premiul Cinematografiei pentru cel mai bun scenariu în 1964.