Dan Lungu - Sunt o baba comunista

Cu un palmares impresionant de premii, printre care premiul Goethe-Zentrum sau cel al societății Junimea, Dan Lungu este un scriitor contemporan ce a reuÈ™it să câÈ™tige aprecierea nu numai a românilor, ci È™i a străinilor.  S-a născut pe 15 septembrie 1969 la BotoÈ™ani È™i odată cu liceul a plecat la IaÈ™i, unde a terminat cu note maxime facultatea de Filosofie. După cursuri internaÈ›ionale de formare È™i a obÈ›inut doctoratul, a urmat È™i studii post- doctorale la Sorbona unde a aprofundat sociologia È™i politica. A urmat apoi o carieră longevivă de profesor universitar È™i o implicare din suflet în cultura ieÈ™enilor, lucruri pe care le face È™i astăzi. Literatura a iubit-o de când era copil însă primul volum l-a publicat la vârsta de 27 de ani, continuând apoi cu publicarea povestirilor în diverse reviste.  Din 2001 devine membru al Uniunii Scriitorilor unde a fost un apărător al drepturilor È™i a ajutat peste 20 de scriitori să rămână pe poziÈ›ii.

Romanul "Sunt o babă comunistă" a fost publicat pentru prima dată de către editura Polirom în 2007, ediÈ›ie ce o puteÈ›i găsi pe site-ul nostru alături de cele din 2010 È™i 2013.

Protagonista noastră de această dată este Emilia Apostoae, baba comunistă din titlu ce ne prezintă viaÈ›a sa din prezent È™i trecut cu atâta ardoare încât ai spune că este vecina ce te vizitează uneori să beÈ›i o cafea. Unica să fiica, Alice, plecase în Canada la muncă, iar când se mai întorcea pe acasă, era zi de sărbătoare. Se înlocuiau perdelele, se curăța bine de tot podeaua, se făcea mâncare ca la nuntă, iar Èšucu, tatăl ei văruia toată casa. TotuÈ™i Alice are un rol mai important decât acela de fiică, acela de a o convinge să renunÈ›e la ideile comuniste ce i-au fost impuse în trecut È™i să voteze cu liberalii pentru a avea o viață mai bună. Emilia trăise la È›ară unde munca persiduă nu avea niciodată sfârÈ™it, găleÈ›i cu apă din fântână, hrană la animale, greblat gradina, toate astea o făceau să îÈ™i dorească să plece de acolo. Când tanti LucreÈ›ia È™i nenea Andrei au luat-o la oraÈ™ prima dată, a spus că nu mai vrea să plece, avea parfum È™i pantofi noi, la mama ei acasă avea cizme de gumă È™i grajduri, È™i uite aÈ™a dorinÈ›a sa ardea în suflet. După căsătorie se mută în locul visurilor sale, primeÈ™te un loc stabil de muncă de la Partidul Comunist È™i se localizează în clasa bogaÈ›ilor. Îi plăcea la fabrică datorită colegilor glumeÈ›i, însă când partidul se va destrăma, È™i viaÈ›a sa va căpăta acelaÈ™i destin. Singurul lucru bun rămăsese că încă locuieÈ™te la oraÈ™ È™i are o fiică, în rest viaÈ›a sa era formată din amintiri frumoase din timpul comunismului.