Divina comedie este un poem narativ scris de Dante Alighieri, început în anul 1308 È™i finalizat în anul 1320, cu un an înainte de moartea scriitorului. Lucrarea a fost publicată într-o primă ediÈ›ie sub numele de Comedia, în anul 1472. Adjectivul Divina a fost adăugat de Giovanni Boccaccio È™i prima dată când a fost publicată sub numele complet a fost în anul 1555.
Divina comedie este considerată de mulÈ›i cea mai bună operă din literatura italiană È™i una dintre cele mai bune din toată lumea. Viziunea poemului la adresa a ceea ce se întâmplă după moarte, reflectă perfect credinÈ›ele lumii medievale de atunci, după cum au fost impuse de Biserica occidentală în secolul XIV. În acelaÈ™i timp opera a ajutat la implementarea limbii toscane scrise, care mai apoi a ajuns să fie chiar limba italiană oficială.
Poemul descrie în detaliu călătoria lui Dante prin Infern, Purgatoriu È™i Paradis, care alegoric vorbind reprezintă călătoria sufletului spre Dumnezeu. Dante se foloseÈ™te de teologia creÈ™tină medievală, precum È™i de idei filosofice ale lui Thomas Aquinas.
Prima parte, Infernul, reprezintă conștientizarea sufletului a păcatului, pentru ce este acesta cu adevărat și reprezentarea monstruoasă a trei tipuri de păcat: indulgența de sine, violența și răutatea. Acestea trei reprezintă și cele trei mari diviziuni ale Iadului lui Dante.
Purgatoriul reprezintă de fapt viaÈ›a creÈ™tină. Sufletul creÈ™tin ajunge aici escortat de un înger. În scrisoarea lui Dante către Cangrande, acesta face referință la fuga poporului lui Israel din Egipt È™i transformarea sufletului din suferință È™i întristarea, la o stare de graÈ›ie uniformă.
Paradisul are o natură mult mai teologică, decât primele două, Dante recunoscând că viziunea Raiului pe care el o are, este doar o imagine omenească È™i de fapt imaginea de ansamblu este mult mai grandioasă.