Domn al Moldovei È™i cărturar de seamă, Dimitrie Cantemir îÈ™i petrece mare parte din copilărie È™i adolescență la Constantinopol. Erudit, maestru al scrierii È™i interesat îndeosebi de cultură È™i religie, viitorul mare domn al Moldovei, avea să îÈ™i potolească setea de cunoaÈ™tere prin odăile a fel È™i fel de cărturari. Astfel, ajunge să cunoască 11 limbi străine, să aprofundeze studii literare È™i bizantine, să stăpânească domenii vaste È™i chiar se încumetă să traducă diverse texte provenite din literatura orientală.
La vreme de război însă contează mai întâi forÈ›a braÈ›elor È™i calitatea armelor, iar, mai apoi, înÈ›elepciunea È™i ascuÈ›imea minÈ›ii. Altfel, junele Cantemir se È™coleÈ™te în arta războiului cu mai marii armatelor greceÈ™ti, iar cunoscuÈ›i strategi ai Turciei îi vor prezenta cele mai aprige metode È™i iscusite modalități de înfrângere a adversarului. La 19 ani este ales de adunarea boierească vornic al Moldovei, iar de aici înainte calea sa va fi încununată cu succes. Proaspătul stăpân al tronului avea să înÈ›eleagă rapid cum stau lucrurile la curte, fapt pentru care îÈ™i va alege cu atenÈ›ie suita de nobili È™i servitori.
Admirator al lui Petru cel Mare al Rusiei, Cantemir se alătură acestuia în războiul ruso-turc, dar nu va plasa niciodată Moldova sub stăpânire rusească. Iese învingător din numeroase conflicte politice, dar nu reuÈ™eÈ™te să câÈ™tige aprecierea curÈ›ii prea uÈ™or. Când îÈ™i manifestă fățiÈ™ respectul față de Petru cel Mare È™i susÈ›ine cooperarea È™i alianÈ›a cu acesta, boierii îl acuză indirect de trădare.
În domeniul cultural, lasă o moÈ™tenire deosebită, iar mare parte dintre scrierile sale sunt studiate încă.
„Istoria ieroglifică” este una dintre cele mai apreciate însemnări ale lui Cantemir. Scrisă într-un limbaj greu de descifrat, conÈ›inând regionalisme È™i fraze în limba rusă, avea să devină operă de studiu în marile universități ale Europei. Apărută iniÈ›ial în 1883 È™i scrisă la 1703/1705 este cumva un pamflet al societății vremurilor. Personajele lui Cantemir sunt reale, însă, într-o manieră inexplicabilă, vor purta nume de animale pe tot parcursul relatării. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediÈ›ii ale cărÈ›ii, dintre care amintim: Albatros (1977), Minerva (1978).
Curios, Cantemir nu ne explică de ce utilizează astfel de apelative, È™i tocmai acest aspect face opera È™i mai captivantă. La 1703/1705 lumea era cumva divizată în Imperiul de Apus È™i Imperiul de Răsărit, iar puterile Europei se concentrau stric pe ocuparea de teritorii.
Prin urmare, domnii încoronaÈ›i aveau misiuni grele, iar pe lângă câmpul de luptă, ei se confruntau cu fel È™i fel de comploturi politice, tratate semnate pe ascuns ori răscoale apărute peste noapte. Epopeea lui Cantemir este o incursiune extraordinară, dar misterioasă în vremurile de altădată, o călătorie dificilă la curÈ›ile marilor domnitori, printre arme È™i domniÈ›e bine înÈ›olite, o alegorie a trecutului È™i o evocare realistă a vremurilor pe care nu le-am trăit, dar le-am citit în paginile manualului de istorie.