Dino Buzzati - Desertul tatarilor

Poate aÈ›i auzit numele de Dino Buzzati pe coperÈ›ile a cărÈ›i precum O dragoste sau Marele portret, sau poate semnat pe sutele de tablouri ce se află acum în galeriile milaneze È™i chiar la finalul articolelor din ziarele italiene. S-a născut în toamna anului 1906 într-o familie intelectuală È™i încă de mic a fost interesat de artă aÈ™a că a luat cursuri de vioară È™i pian. La 14 ani începe să citească din marii clasici iar după moartea tatălui său publică primul roman, Cântecul munÈ›ilor. Se înscriea facultatea de drept È™i în ultimul an primeÈ™te oferta de a fi stagiar pentru un ziar popular în acea vreme. AÈ™a îÈ™i construieÈ™te o carieră prolifică în jurnalism È™i ajunge unul dintre cei mai îndrăgiÈ›i din domeniu. În 1965 va scrie o serie de articole despre spiritism È™i paranormal È™i acestea vor fi însumate în volumul "Tainele Italiei".

Romanul "DeÈ™ertul tătarilor" a fost publicat pentru prima dată în 1940 la editura Rizzoli. În limba română apare la editura Minerva în 1972, ediÈ›ie ce va fi urmată de Univers în 1996 È™i Polirom în 2002 È™i 2011.

Sublocotenentul Giovanni Drogo devine acum ofiÈ›er È™i este trimis la Cetatea Bastiani, foarte departe de oraÈ™ul său. Acolo era o câmpie imensă denumită popular deÈ™ertul tătarilor pentru că în urmă cu ceva vreme acolo s-au È›inut lupte aprige. Cum nimic interesant nu s-a mai întâmplat, cetatea a rămas o clădire abandonată chiar dacă cândva era un punct strategic pentru urmărirea inamicilor. ViaÈ›a lui Drogo acolo era supusă regulilor armatei È™i chiar dacă voia să plece, trebuia să mai aÈ™tepte câteva luni pentru a i se permite. Singura speranță care îl È›inea în picioare era aceea că într-o bună zi îÈ™i vor face apariÈ›ia inamicii È™i el va fi considerat erou după ce îi va doborî. Visul i se îndeplineÈ™te după o vreme când din zare încep să se vadă sute de oameni înarmaÈ›i însă când se apropie descoperă că erau aliaÈ›ii lor. După patru ani Drogo se întoarce acasă pentru a-È™i petrece concediul însă se simte exclus din viaÈ›a cotidiană È™i deloc în largul lui. Încearcă să îÈ™i facă transferul dar prea mulÈ›i colegi i-au luat-o înainte È™i ajunge tot la cetate. Trec săptămâni, luni È™i ani, Drogo îÈ™i vede colegii plecând sau pierind din cauza sănătății È™i când voia să renunÈ›e devine maior. Nu apucă să se bucure prea mult de noua sa funcÈ›ie pentru că o boală de ficat îl răpune È™i chiar când începe războiul, el este trimis la pat. Moartea îl va vizita când va rămâne singur într-o cameră mică de hambar, dar îl va prinde fără regrete căci el a făcut tot ce i-a stat în putință.

Romanul a fost adaptat în filmul italian unanim în regia lui Valerio Zurlini. Din păcate scenariul nu a fost cu totul fidel cărÈ›ii însă vă puteÈ›i bucura de două ore interesante.