Dinu Săraru s-a născut în judeÈ›ul Vâlcea, în apropiere de Horezu È™i este cunoscut îndeosebi pentru colaborarea cu gazetele È™i alte publicaÈ›ii locale. Director executiv de teatru, eseist È™i dramaturg, Săraru se arată de mic interesat de istoria patriei sale, de sfera politică È™i, în special, de relaÈ›iile dintre clasele sociale. Este marginalizat o bună bucată de vreme, însă odată cu venirea la putere a lui Ion Iliescu este renumit în funcÈ›ia de conducere la Teatrul NaÈ›ional. Demisionează însă în 2004 când se temea oricum că ar fi fost demis de preÈ™edintele Băsescu.
Apărut în 1974, romanul de ficÈ›iune construit de Dinu Săraru avea să facă înconjurul Europei, însă mai întâi va fi considerat un manuscris ruÈ™inos È™i aproape că va fi adăugat la index. Cartea lui Săraru avea să facă o demonstraÈ›ie de talent, iar imaginea lumii simple de la È›ară avea să aibă un impact extraordinar asupra cititorului. Cartea este redactată într-o manieră simplă, într-un limbaj decent, dar conÈ›ine subtile trimiteri la clasa politică a acelor vremuri. Comparat adesea cu marii romancieri ai lumii, Săraru se autoironizează È™i admite că multe dintre scrieri i-au fost cenzurate.
Viață omului simplu, a țăranului pornit de jos, lupta pentru evoluÈ›ie este tema principală a scrierii lui Săraru. Observăm, pe alocuri, tendinÈ›a autorului de a se implica activ în procesul de transhumanță al cetățenilor de la sat către zone mai dezvoltate. Cei rămaÈ™i însă la vatra satului sunt însă cei mai bătrâni, care deja È™i-au trăit bună parte din viață È™i nu se pot despărÈ›i de bucata lor de pământ. Scriitorul utilizează câteva artificii literare È™i oferă un adevărat spectacol audienÈ›ei. De asemenea, sunt colectate momente importante din istoria țării È™i cumva adunate laolaltă, ori sunt analizate fapte de măreÈ›ie dintr-un trecut mult prea îndepărtat.
Săraru este mândru de țăranii săi, dar È™i dezamăgit de soarta amărâtă a acestora. Autorul transmite gânduri paÈ™nice către clasa politică a acelor timpuri, ba chiar îÈ™i critică superiori pe alocuri, după care tratează ideea de libertate a popoarelor subjugate de comunism. Romanul este o frescă È™coală deosebită, un itinerar magistral, o alegorie adusa celor din pătura de jos a societății.
„NiÈ™te țărani” a fost adesea comparat cu romanul lui Marin Preda, „MoromeÈ›ii”. Asemănările sunt, într-adevăr, multiple, însă diferenÈ›a dintre viziunile celor doi scriitori este evidentă. Săraru îÈ™i îndreaptă atenÈ›ia către o masă de oameni, fără să pună accent pe un singur personaj. Observăm o precizare față de traiul de la sat, dar È™i o descriere amănunÈ›ită a obiceiurilor È™i cutumelor locale. Numele lui Săraru deÈ™i prăfuit, nu va fi uitat, iar operele sale vor fi la mare căutare chiar È™i astăzi. Lumea văzută prin ochii autorului este una cu totul nouă, care ne va surprinde prin mirajele È™i fantasmele ei rurale.
La numai un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, manuscrisul se regăseÈ™te în mai multe ediÈ›ii, după cum urmează: Eminescu (1978), As (1991), Minerva (1982).