Diogenes Laertios - Despre vietile si doctrinele filosofilor

Diogenes Laertios a fost un biograf al filosofilor greci. Nu se È™tie foarte multe despre viaÈ›a lui, însă cartea "Despre vieÈ›ile È™i doctrinele filosofilor" a devenit de-a lungul timpului o sursă importantă pentru istoria filosofiei antice. ReputaÈ›ia sa este controversată în rândul savanÈ›ilor, deoarece se concentrează frecvent asupra detaliilor triviale sau nesemnificative din viaÈ›a subiecÈ›ilor săi, ignorând detaliile importante ale învățăturilor filosofice, uneori nereuÈ™ind să facă distincÈ›ia între învățăturile anterioare È™i cele ulterioare ale È™colilor filosofice specifice.

În cartea "Despre vieÈ›ile È™i doctrinele filosofilor", publicată pentru prima oară în anul 1497, sunt cuprinse toate genurile de izvoare ale filosofiei eline, È™i anume: directe - prin adăugarea de fragmente din operele pierdute ale filosofilor, indirecte - doxografii, biografii, cronologii, cataloage ale filosofilor, testamente ale filosofilor, epistole scrise de filosofi. Filosofia este compusă din fizică - ce se ocupă de univers È™i de tot ce cuprinde el, etică - vorbeste despre viață È™i despre tot ce vine în raport cu omul, dialectică - se ocupă cu raÈ›ionamentele din cuprinsul fizicii È™i eticii. Principiile tuturor lucrurilor sunt materia È™i cauza făuritoare, calitatea È™i locul, cu alte cuvinte din ce È™i de către cine a fost făcut un lucru, în ce fel È™i unde, toate lucrurile având ca È›el o viață desăvârÈ™ită, pentru a cărei realizare sunt necesare satisfacerea trebuinÈ›elor naturale ale trupului È™i bunurile exterioare. În primul capitol, autorul ne vorbeÈ™te despre Thales, fiu al lui Examyes È™i al Cleobulinei. El era unul dintre cei È™apte înÈ›elepÈ›i, fiind chiar primul bărbat căruia i s-a dat nume de înÈ›elept, pe vremea când la Atena era arhonte Damasias. După ce a desfășurat o activitate politică, a dorit să studieze natura, lăsând în urmă două scrieri: "Despre solstiÈ›iu" È™i "Despre echinoxuri", considerând că celelalte probleme nu pot fi înÈ›elese. Doctrina lui era că apa era la începutul tuturor lucrurilor È™i că lumea este plină de zei. Se consideră că el a descoperit anotimpurile, împărÈ›ind anul în trei sute È™aptezeci È™i cinci de zile. În al doilea capitol al cărÈ›ii, Laertios expune viaÈ›a lui Solon, fiul lui Execestides, care s-a născut la Salamina. Acesta spunea că limita vieÈ›ii omeneÈ™ti este vârstă de È™aptezeci de ani. De-a lungul vieÈ›ii, a dat nenumărate legi bune, printre care: "scuturarea sarcinii", ce implica desfiinÈ›area datoriilor, ceea ce însemna liberarea persoanelor È™i bunurilor, în acele vremuri oamenii obiÈ™nuind să împrumute bani, punându-se pe sine zălog, mulÈ›i dintre ei ajungând în final sclavi; dacă cineva nu îÈ™i îngrija părinÈ›ii, era lipsit de drepturile cetățeneÈ™ti, primind aceeaÈ™i pedeapsă È™i dacă irosea averea moÈ™tenită de la părinÈ›i; tutorele nu trebuia să se însoare cu mama orfanilor, neputând avea acest statut cel care ar fi moÈ™tenit averea în cazul morÈ›ii orfanilor; gravorul nu avea voie să păstreze matricea amprentei inelului vândut; dacă cineva scotea singurul ochi rămas cuiva, atunci aceluia i s-ar fi scos ambii ochi. În a treia parte a cărÈ›ii, autorul ne vorbeÈ™te despre Chilon, fiul lui Damagetas. Acesta avea obiceiul de a spune că meritul unui om e să prevadă viitorul, în măsura în care acesta poate fi înÈ›eles de raÈ›iune. A scris "Elegii" È™i aproape două sute de versuri. După Sosicrates, a fost primul care a ajuns efor în vremea în care arhonte era Euthydemos, propunând pentru prima oară că erforii să îi poată dubla pe regi, chiar dacă Satyros considera că Licurg a făcut acest lucru. În carte sa, Laertios ne mai vorbeÈ™te despre: Pittacos, Bias, Cleobul, Periandru, Anacharsis, Myson, Epimenide, Ferekyde, Socrate, Xenofon, etc.

Cartea "Despre vieÈ›ile È™i doctrinele filosofilor" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Polirom (1997) È™i Minerva (1997).