Doina Uricariu - Ecorseuri

Doina Uricariu a fost o poetă È™i o eseista româncă, fiică lui Gheorghe È™i a Elenei Uricariu. Din anul 1976 È™i până în prezent a publicat nouă volume de versuri, inclusiv o antologie de autor în anul 1998. A publicat È™i studii de critică literară, precum "Apocrife despre Emil Botta", "EcorÈ™euri", studii critice despre Emil Botta, Dominic Stanca, Jeni Acterian È™i lirica paradoxistă a lui Florentin Smarandache.

În cartea "Ecorseuri", publicată pentru prima oară în anul 1990, autoarea dezvoltă o admirabilă monografie a poeziei lui Emil Botta. Doina Uricariu formulează în cartea sa conceptul de ecorÈ™eu aplicat atât textului operei, cât È™i textului critic. Șansa lecturii, ce se consideră pe sine a fi un ecorÈ™eu al operei, este de a păstra mereu un contact viu cu tot ce È›ine de corpul È™i corporalitatea limbajului artistic, exercitând un mod violent de a citi. Între textul operei È™i textul critic se naÈ™te o dublă dorință È™i dublă separare, un interval dublu, sensibil È™i o dublă absență-prezență, căreia îi urmează o dublă reîntoarcere la prezență.

Poemul "Mineral", publicat în anul 1932, schiÈ›ează un ecorÈ™eu în flăcări, vădind combustiile vieÈ›ii subterane, reprezentat în relaÈ›ie cu somnul È™i cu "uraganul visului", aprinzând "roza sângelui".

Evitând ceea ce s-ar putea numi identitate rănită, nu putem desprinde procesul genezei stilului È™i universului lui Emil Botta dintr-un spaÈ›iu al creaÈ›iei mai general. Acesta face parte din "Momentul 1933", aÈ™a cum l-a numit George Călinescu în "Istoria sa", intrând în literatură împreună cu noua generaÈ›ie, care era hrănită de o filosofie a neliniÈ™tii È™i aventurii. Miza noii generaÈ›ii era "literatura experienÈ›elor", lucru demonstrat nu doar de cărÈ›ile ce au apărut de-a lungul deceniului patru, ci È™i de mărturisirile de credință care le-au însoÈ›it, mai mult jurnale exponenÈ›iale pentru această epocă, indiferent de perioada în care au fost publicate. Emil Botta a debutat în "Bilete de papagal", unde È™i-a publicat, în anul 1929, acele poeme inspirate de "faptul divers", versurile de început ale acestuia surprinzând prin tăietura expresionistă a imaginarului, prin acel cult al bunătății duse "până la extazul înaintea mizeriei È™i nimicniciei umane".

În poemele de început, Emil Botta nu se arată în ipostaza de prieten al lumii, eul liric smulgându-se singurătății pentru a întâlni È™i împarÈ›i destinul general al unei umanități ultragiate. În faza de debut, poezia lui Botta se lasă atrasă de un vizionarism etic ce depășeÈ™te naturalismul, încorporându-l. Colajul livresc, va avea, de asemenea, un rol important în opera lui Botta, mergând până la fantasticul crescut din interpolare È™i din citate. Poemul "Spectru", publicat în 1932, deschide o nouă etapă de creaÈ›ie, părând că el nu mai reÈ›ine nimic din "realismul" amar al debutului È™i, totuÈ™i, la o lectură mai atentă, regăsim acelaÈ™i decupaj halucinant, acelaÈ™i narcisism al privirii îndreptate spre dedublarea sinelui.

Anotimpul visului, nu este doar anotimpul lui Botta, ci timpul exacerbat al conÈ™tiinÈ›ei, luat în posesie de o generaÈ›ie de scriitori grăbiÈ›i să impună veghea È™i luciditatea patetică a ochiului ce inautru se deÈ™teapta. Originalitatea operei lui s-a constituit într-un spaÈ›iu artistic È™i cultural bogat în evenimente, daruindu-i fiecăruia dintre ele ceva inefabil È™i greu de omis. Tânărul Emil Botta a avut ocazia de a se forma într-un spaÈ›iu È™i timp al literaturii române dintre cele mai bogate È™i spectaculoase.

Cartea "Ecorseuri" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Universalia (2001) È™i Cartea Românească (1989).