CâÈ™tigătoare a Premiului Nobel pentru Literatură în 2007, dar È™i a alte premii importante, Doris Lessing este o binecunoscută autoare de origine iraniană. Când era copil, familia s-au mutat la Rhodesia (acum Zimbabue) unde toÈ›i au crezut că duc o viață fără griji È™i sunt o familie aristocrată. Adevărul era fix opusul. Ferma de acolo de abia dacă aducea vreun venit iar banii erau destul de puÈ›ini. La vârsta de 15 ani, Doris a decis să devină asistentă iar la È™coală începuse să i se vorbească despre politică È™i sociologie, materii ce au inspirat-o să scrie scurte povestiri. În 1937 se mută la Salisbury pentru a deveni centralistă È™i în această perioadă îl va cunoaÈ™te È™i pe primul soÈ› cu care va trăi 3 ani iar cei doi copii vor rămâne cu tatăl.
În 1950 va publica primul roman "Iarba cântă" care nu prea a atras atenÈ›ia publicului. Când va publica "Carnetul auriu" în 1962, toată atenÈ›ia internaÈ›ională va fi asupra ei. Dinn 1982 va scrie câteva romane sub pseudonimul de "Jane Somers" pentru a arăta că nu contează conÈ›inutul, ci numele. Până la moartea sa din 2013 va scrie peste 50 de romane È™i pagini de jurnal, iar moÈ™tenitorii săi o vor venera cum se poate mai bine pentru a-i rămâne numele în memoria tuturor.
ColecÈ›ia "Povestiri africane" a fost publicată în 1964 în limba engleză. În limba română apare prima ediÈ›ie chiar în 1989, însă tirajul a fost destul de mic, iar următoarea ediÈ›ie va fi publicată în 2008 de editura Polirom.
Sursa tuturor povestirilor se găseÈ™te chiar în experienÈ›ele sale de pe vremea când trăia în Rhodesia. A crescut pe lângă ferma părinÈ›ilor săi iar din această cauză era văzută că fiind baieÈ›oasă È™i asta a împins-o spre a avea o viață solitară. În "Aromele Exilului" o familie de origine engleză începe să fie nostalgică. În ciuda faptului că erau destul de avuÈ›i, aceÈ™tia mai voiau să simtă o dată gustul de cireÈ™e, varză de Bruxelles sau agriÈ™e, ce le-a încantat tinereÈ›ile modeste. Povestea surprinde iubire dureroasă dintre narator È™i vechiul vecin, William McGregor, pentru că în acea vreme aÈ™a ceva nu era acceptat nici din punct de vedere social È™i nici din punct de vedere religios.
"Trădătorii" este mai mult despre fantasmele copilăriei. Un grup de copii curioÈ™i se aventurează în pădure È™i găsesc casa lui Thompson printre tufiÈ™uri È™i pomi ciudaÈ›i, unii chiar nemaiîntâlniÈ›i. Nevinovăția copilăriei este descrisă în detaliu prin mici facÈ›iuni despre cum doar un copil putea vedea ceva bun în răutatea din lume.