Amintiri din casa morÈ›ilor este un roman semi-autobiografic, publicat pentru prima dată în anul 1860 la Editura Vremya È™i care portretizează viaÈ›a condamnaÈ›ilor dintr-un lagăr din Siberia. Chiar È™i Dostoievski a petrecut patru ani de zile într-un lagăr asemănător, ca urmare a condamnării primite în dosarul Petrashevsky. Această experiență i-a permis să descrie foarte autentic condiÈ›iile vieÈ›ii din lagăr, precum È™i caracterul condamnaÈ›ilor.
Naratorul, Aleksandr Petrovich Goryanchikov, a fost condamnat la 10 ani de munca È™i deportat în Siberia, pentru uciderea soÈ›iei sale. ViaÈ›a în închisoare se dovedeÈ™te a fi foarte grea pentru Aleksandr Petrovich, care se vrea a fi un gentleman, iar persecuÈ›iile din partea celorlalÈ›i deÈ›inuÈ›i, proveniÈ›i mai ales din tărănime, nu contenesc pe toată durata condamnării. Treptat Goryanchikov reuÈ™eÈ™te să treacă peste toate greutățile È™i are parte de o renaÈ™tere spirituală asociată cu eliberarea sa. Dostoievski prezintă portretele deÈ›inuÈ›ilor cu mare simpatie È™i chiar îÈ™i exprimă admiraÈ›ia pentru energia, talentul È™i ingeniozitatea lor. Concluzionează că existenÈ›a în acest lagăr, cu practicile lui absurde È™i pedepsele corporale sălbatice, este un fapt tragic, atât pentru prizonieri cât È™i pentru Rusia.
Romanul încorporează o serie de experienÈ›e groaznice, pe care Dostoievski le-a văzut pe parcursul detenÈ›iei. ÎÈ™i aminteÈ™te de brutalitatea gardienilor È™i actele crude ale acestora, crimele de care este convins că condamnaÈ›ii le-au comis, precum È™i că după integrarea lui în acest colectiv pestriÈ›, a descoperit că oamenii erau chiar persoane decente È™i bune la suflet.
Amintiri din casa morÈ›ilor poate fi considerat un roman pretext al lui Dostoievski, un roman autentic care aduce laitmotivul crimei, mai precis a motivaÈ›iei pentru crimă, intrigă atat de des întâlnită în opera lui.