Romanul scris de autorul rus Fiodor Dostoievski, a văzut tiparul pentru prima dată pe parcursul anului 1866, sub forma a 12 numere lunare ale ziarului denumit "Mesagerul Rus", urmând ca ulterior să fie republicat ca roman. A avut influenÈ›e vaste asupra viitorilor romancieri È™i a devenit una din cele mai rezonante opere ale literaturii mondiale universale.
Tema romanului este reprezentată de drama lui Raskolnikov, un student cu probleme financiare È™i care face planuri pentru a ucide o cămătăreasă cu care colabora pentru subzistenÈ›a zilnică. Mândru È™i idealist prin definiÈ›ie, Raskolnikov nu vrea să comită această crimă din raÈ›iuni financiare, ci gândindu-se la beneficiile pe care le-ar aduce societății stârpind un astfel de om. Sau cel puÈ›in aÈ™a credea el.
În profilul tânărului apare È™i grandomania, Raskolnikov considerându-se un om cu calități deosebite, precum marele conducător francez, Napoleon. Pentru că-n sinea lui, crede că nu mai poate face parte din barierele normale, ale oamenilor de rând, Raskolnikov socoteÈ™te justificată decizia lui de a ucide. Cu toate astea, după săvârÈ™irea crimei, personajul principal se îmbolnăveÈ™te È™i apar remuÈ™cări la adresa acÈ›iunilor sale.
Raskolnikov realizează în timp infracÈ›iunea È™i gravitatea acesteia, iar dorinÈ›a de a se confesa creÈ™te pe zi ce trece. Pentru a scăpa de remuÈ™cări È™i a se mântui prin ispășire, acestă incearcă să-È™i protejeze sora dar È™i sentimentele pentru o tânără prostituată.
Romanul punctează subiectul căpătării salvării prin suferință, trăsătură des întâlnită atât în operele lui Dostoievski, cât È™i în religia creÈ™tin-ortodoxă care socoteÈ™te suferinÈ›a drept o poartă deschisă spre mântuire. ConÈ™tientizând treptat acest fapt, Raskolnikov îÈ™i mărturiseÈ™te crima È™i aÈ™teaptă ispășirea.