Iarna lui 1866 îl găseÈ™te pe Dostoievski într-un impas financiar fără cale de rezolvare, dezamăgit, însingurat È™i obsedat să îÈ™i termine romanul la care lucrează. Presat de timp, dar È™i de cei care i-au împrumutat sume enorme de bani, Dostoievski o angajează pe stenografa Anna Grigorievna cu ajutorul căreia va termina romanul într-un timp record. Frumoasă È™i tânără, Anna intră rapid în graÈ›iile celui mai cunoscut scriitor rus, iar legătura celor doi devine din ce în ce mai apropiată. În 1866 apare pe piață romanul „Jucătorul”, iar numele lui Dostoievski cunoaÈ™te celebritatea.
Scriitorul decide să prelungească colaborarea cu Anna, iar următoarele manuscrise sunt revizuite È™i adnotate de aceasta. În paralel cu munca, relaÈ›ia celor doi evoluează frumos. În februarie 1867 cei doi se căsătoresc, iar cele mai de preÈ› romane ale lui Dostoievski, „Crimă È™i pedeapsă” sau „Amintiri din subterană”, vor păstra amprenta Annei Gregorievna.
„Jucătorul” reprezintă o frescă a societății ruseÈ™ti de odinioară È™i o incursiune stranie în latura psihologică a personajelor. După cum ne-a obiÈ™nuit, Dostoievski scrie greoi, plasând acÈ›iunea într-un spaÈ›iu gri, fără să ofere prea multe detalii temporale. Intriga este dezordonată, iar multitudinea de personaje, care se prindă prin cadru pune cumva în dificultate cititorul.
Dacă alte opere dostoievskiene îÈ™i concentrează atenÈ›ia asupra unei împrejurări misterioase, aici simplitatea predomină. Naratorul este Aleksei Ivanovici, un tânăr pasionat de jocurile de noroc È™i obsedat de frumoasa Polina Aleksandrovna.
În nebunia sa, Aleksei visează să se îmbogățească subit, iar prin puterea banului speră să îi câÈ™tige inima alesei sale. Șirul evenimentelor nu este clar stabilit, iar Dostoievski È™tie cum să îÈ™i manipuleze psihologic eroii. Astfel, personajul central luptă cu doi monÈ™trii: cel al iubirii devenită dependență È™i cel al avariÈ›iei. Dacă în „Crimă È™i pedeapsă” laitmotivul în jurul căruia se construieÈ™te acÈ›iunea este fapta crimei, aici urmărim regresul uman, decadenÈ›a È™i dezumanizarea treptată a omului.
Jucătorul lui Dostoievski cunoaÈ™te regulilor jocului, dar se prezintă nesigur, atât în timpul competiÈ›ie, cât È™i în viaÈ›a de zi cu zi.
Romanul este sfâÈ™ietor, magistral È™i nuanÈ›at cu dramatism È™i note tragi-comice. CeilalÈ›i participanÈ›i la acÈ›iune sunt personaje-suport È™i au rolul de a întregi tabloul final. Întreg materialul vorbeÈ™te despre maturizare È™i degradare morală, despre iubire, obsesie È™i frustrare.
Polina Aleksandrovna este un personaj complex, greu de descifrat, mânuit de intenÈ›ii ascunse È™i mofturi prosteÈ™ti. Fiică de om bogat, caută să se lege de un bărbat potent financiar, care ar trata-o regeÈ™te pentru tot restul vieÈ›ii. Femeia nu duce lipsă de pretendenÈ›i, aceÈ™tia provenind din toate categoriile sociale, dar Dostoievski rezervă altceva eroinei sale.
Dacă nu ai citit încă ceva din literatura rusă, stilul dostoievskian te va cuceri imediat, iar profunzimea scrierii îÈ›i va deschide noi orizonturi. Romanul se regăseÈ™te în rafturile anticariatului nostru în numeroase ediÈ›ii, dintre care amintim: Leda (2004), Polirom (2011), Adevărul Holding (2011).