Dostoievski - Umiliti si obiditi

Romanul UmiliÈ›i È™i obidiÈ›i, scris de Feodor Dostoievski, a fost publicat pentru prima dată în anul 1861, în revista lunară Vremya, în Rusia.

Narat din prespectiva unui tânăr romancier, Vanya (Ivan Petrovich), care abia È™i-a lansat prima scriere (ce seamănă izbitor cu primul roman al lui Dostoievski, Oameni sărmani) romanul distinge două intrigi convergente. Una dintre ele se ocupă de prietena È™i obiectul iubirii sale, Natasha, care È™i-a părăsit familia pentru a locui cu noul său iubit, Alyosha. Alyosha este fiul prinÈ›ului Valkovsky, care ar vrea să câÈ™tige avantaje materiale căsătorindu-È™i băiatul cu Katya, o altă descendentă a familiei. Toate tertipurile crude folosite de Valkovsky pentru a-l despărÈ›i pe Alyosha de Natasha, îl transformă într-unul dintre marii "prădători" (precum Stavrogin în PosedaÈ›ii) pe care i-a creionat Dostoievski vreodată. Celălalt plot al romanului se focusează pe Nellie, o copilă orfană de 13 ani, pe care Vanya o salvează dintr-un stabiliment abuziv. Povestea fetiÈ›ei alături de moartea prematură a a mamei sale, face oarecum o paralelă între povestea lui Nellie È™i a Natashei. Este puÈ›in neobiÈ™nuit să descoperim un caracter atât de bine definit È™i atât de tânăr în opera lui Dostoievski, dar Nellie s-ar putea să fie cea mai emoÈ›ionantă creaÈ›ie a lui, mai ales că în multe momente se poate observa È™i influenÈ›a lui Dickens (Dostoievski este cunoscut pentru faptul că în timpul exilului său în Siberia a citit foarte multe cărÈ›i ale scriitorului englez, romanul de față fiind conceput aproape de sfârÈ™itul exilului). Pe de altă parte Dostoievski pune accentul major în acest roman pe tema suferinÈ›ei, prin acÈ›iunea sa tragică È™i sensibilele caractere care îl populează.

CărÈ›ile lui Dostoievski iradiază o cunoaÈ™tere adâncă a psihologiei umane, dar È™i o fină înÈ›elegere a crizei societății ruse a vremii sale - criza morală È™i spirituală, ai cărei termeni sunt, totuÈ™i, valabili È™i în timpurile prezente. Dacă reuÈ™eÈ™te să prezinte atât de profund zbuciumul sufletesc al omului, este pentru că el însuÈ™i a resimÈ›it aceste suferinÈ›e, iar opera lui Dostoievski este încărcată de încercarea - È™i reuÈ™ita, am spune - de a scoate înÈ›elesuri adânci din relaÈ›ia cu Dumnezeu ca răspuns la tulburările sociale È™i ale individului.