Duiliu Zamfirescu, remarcabil scriitor român È™i important membru al Academiei Române, s-a născut în anul 1858 la Râmnicu Sărat, dintr-un tată arendaÈ™ È™i dintr-o mamă care avea să fie nimeni alta decât sora arhitectului Ion Mincu. S-a remarcat prin celebrele romane din seria ComăneÈ™tilor (din care face parte È™i “Tănase Scatiu“), dar È™i prin contribuÈ›ia în politica României. În anul 1881 este numit procuror în tribunalul din HârÈ™ova, urmând ca în 1885 să devină scriitor de legaÈ›ie în Roma, datorită cunoÈ™tinÈ›elor sale de limba italiană.
A avut o contribuÈ›ie importantă în publicaÈ›ia “România Liberă“ , unde a fost ales avocat È™i redactor. După 18 ani petrecuÈ›i la Roma se întoarce în È›ară, moment în care încearcă să devină independent din punct de vedere material. A dus o viață boemă, cumpărându-È™i o vie imensă È™i o casă în apropiere, construită cu un stil aparte de conac. Cronicarii vremii spuneau despre el că impresiona prin măreÈ›ia sa È™i prin felul galant în care se purta. DeÈ™i la origine era un om cinstit, prietenos È™i loial, avea totuÈ™i un aer de luptător, de unde i s-a pus È™i porecla de “Duelius Superbus“. Un lucru mai puÈ›in È™tiut este acela că Zamfirescu l-a provocat la duel pe unul din redactorii revistei Epoca, întrucât acesta dăduse o informaÈ›ie greÈ™ită. Se stinge din viață la 3 iunie 1922, în NeamÈ›, fiind înmormântat la Cimitirul Sudic din FocÈ™ani.
“Tănase Scatiu“ a fost iniÈ›ial publicat în format de foileton între 1895-1896 în revista Convorbiri Literare È™i sub formă de roman în 1907 la Editura Alcalay. Romanul este al doilea din seria “Romanul ComăneÈ™tenilor“, după “ViaÈ›a la È›ară“.
Personajul Tănase Scatiu a fost inspirat dintr-un bărbat care a fost rudă chiar cu autorul. Tănase Sotirescu, zis È™i Scatiu, era un personaj bogat, cu un comportament violent, care încerca să se strecoare necinstit în clasa boierească. Scatiu reprezintă tipul parvenitului, genul de personaj care ar fi făcut orice pentru a dobândi influență. Se căsătoreÈ™te cu TincuÈ›a, fiica boierului Dinu MurguleÈ›, însă căsnicia este una cumplită. Se mută cu rudele în capitala de judeÈ›, unde devine deputat. Purtarea sa față de membrii familiei este una grosolană, Dinu MurguleÈ› regretând amarnic că È™i-a lăsat fata să se căsătorească cu un asemenea necioplit.
Un eveniment important este acela al găzduirii ministrului de interne în casa lui Scatiu. La o lună după acest fapt, TincuÈ›a moare din cauza situaÈ›iei nefericite în care trăia. Mitocănia lui Scatiu duce până într-acolo încât la înmormântarea soÈ›iei se preface că este îndurerat, pentru a le dovedi celor din jur cât de multă dragoste i-a purtat acesteia.
Criticul Titu Maiorescu È™i-a exprimat aprecierea față de scrierea lui Zamfirescu, observând asemănările dintre Scatiu È™i anumiÈ›i oameni politici ai vremii. Romanul s-a făcut remarcat prin finele observaÈ›ii psihologice È™i prin delicateÈ›ea analizei. Totodată criticul George Călinescu l-a considerat mult prea scurt, însă a recunoscut că anumite scene au transformat romanul într-o scriere de succes.
Tănase Scatiu a fost ecranizat în 1976 de către regizorul Dan PiÈ›a, interpretările fiind monumentale. În 1967, Teatrul NaÈ›ional Radiofonic a realizat un spectacol de excepÈ›ie după roman, dramatizat de Iosif Petran.
În anticariatul nostru putem întâlni numeroase ediÈ›ii ale operei, printre care : Editura pentru Literatură (1962), Litera InternaÈ›ional (2009), Minerva (1980), Scrisul Românesc (1942).