E. T. A. Hoffmann - Elixirele diavolului

Prusacul Hoffmann este cunoscut la nivel internațional pentru scrierile sale destinate copiilor și pentru adaptările cinematografice care au la bază operele sale din perioada de maturitate.

Interesat dintotdeauna de legătura dintre realitate È™i ficÈ›iune, cu studii temeinice în literatură clasica È™i renascentistă, Hoffmann se încumetă să scrie proză scurtă È™i, mai târziu, romane de scurte întinderi È™i speră să ajungă să cunoască faima mondială. Probabil ajunge în atenÈ›ia publicului cu scrierea denumită „Spărgătorul de nuci”, care va fi adaptată pentru baletul marelui Ceaikovski. TotuÈ™i, aceasta nu este singura scriere semnată de Hofmann È™i, cu atât mai puÈ›in, singura care necesită atenÈ›ie din partea publicului. Pasiunea sa pentru aventură este evidentă È™i trebuie să notăm că mai toate personajele sale sunt purtate în tot soiul de călătorii iniÈ›iatice, fac cunoÈ™tință cu fiinÈ›e magice, pătrund în alte lumi È™i au parte de evenimente revelatoare. Lucrările scriitorului sunt adevărate capodopere, iar maniera de evocare a acestuia nu poate fi ignorată. DeÈ™i nu se bazează pe un limbaj alambicat È™i nici nu doreÈ™te să îÈ™i complice cititorii cu cine È™tie ce termeni sofisticaÈ›i, acÈ›iunea prezentată de Hoffman nu este nici pe departe simplă. Pe alocuri l-am putea asemăna cu Lewis Carroll ori, fără teama de a greÈ™i, cu Dumas însuÈ™i. TotuÈ™i, prusacul Hoffman este autentic, real È™i dă dovada de o manieră inovativă în relatarea evenimentelor sale. Este imposibil, aÈ™adar, să ne plictisim ori să abandonăm o lectură semnată de acesta.

„Elixirele diavolului” avea să ajungă rapid în atenÈ›ia publicului È™i să fie tradusă în peste 50 de limbi de circulaÈ›ie internaÈ›ională la numai câteva săptămâni de la apariÈ›ia pe piață. TotuÈ™i, de cealaltă parte a baricadei, intelectualii vremurilor se vor arăta sceptici în faÈ›a lucrării lui Hoffmann. Publicat pentru întâia oară în anul 1815, romanul de față spune povestea stranie, cu accente gotice a lui Medardus, un călugăr prins cumva între două lumi, cea reală È™i una imaginară. Dacă până acum operele lui Hoffmann puteau fi catalogate drept simple, acum situaÈ›ia se schimbă radical, iar scriitorul poate fi asemănat cu Goethe È™i ale sale schimbări de perspectivă.

Romanul este cumva o scriere neagră, o lucrare misterioasă, care se concentrează pe erou, dar È™i pe relaÈ›ia acestuia cu multe alte personaje. AcÈ›iunea se complică, iar în peisaj îÈ™i fac apariÈ›ia tot felul de personaje È™i alte vietăți, iar toate vor juca un rol esenÈ›ial în eliberarea lui Medardus. Cuprins de un soi de nebunie neînÈ›eleasă de nimeni, captiv între două lumi, dominat de forÈ›e oculte care nu îi dau pace, măcinat de o iubire pe care nu o înÈ›elege față de muritoarea Amelia, eroul nostru ne impresionează È™i ne È™ochează deopotrivă. Cartea este un elogiu adus vieÈ›ii, dar este, pe de altă parte, È™i o poveste fantastică despre moarte È™i împlinirea destinului.

Medardus cade pradă unor forÈ›e oculte, este condus într-o lume din care nu găseÈ™te cale de scăpare È™i levitează astfel între viață È™i moarte, între realitate È™i ficÈ›iune, între nebunie È™i luciditate.

Cartea este astăzi disponibilă pe site-ul nostru în mai multe ediÈ›ii, dintre care amintim următoarele: Pro (1998), Minerva (1970).