Edgar Wallace, născut pe 1 aprilie 1875, în Anglia, a fost un scriitor britanic, extrem de popular datorită romanelor sale poliÈ›iste.
Cartea "Omul de la Carlton", publicată pentru prima oară în anul 1931, are în prim-plan un fost detectiv, pe nume Harry Stone. La trei luni după intrarea lui în statul major al poliÈ›iei rhodeziene, a fost dat afară, putând fi pus sub acuzaÈ›ie, însă în perioada aceea poliÈ›ia nu dorea să etaleze miÈ™maÈ™urile propriilor membri. Decide să se facă dispărut într-o noapte, cu destinaÈ›ia Cape Town. Harry se îndreptă spre sud, având la el trei sute de lire È™i speranÈ›a că îl va întâlni pe Lew Daney, un "artist" de mare clasă. Însă, acesta părăsise de mult Cape Town, pregătindu-se să organizeze o serie de spectacole pe alte meleaguri, mult mai bine gândite decât precedenta tentativă de a goli seifurile Băncii NaÈ›ionale din Johanesburg. Harry se întoarse în Rhodezia, având ghinion chiar de la sosirea în oraÈ™, deoarece căpitanul Timothy Jordan, È™eful statului major al poliÈ›iei rhodeziene, îl vizită la hotelul în care se cazase, propunându-i să ia primul tren spre frontiera portugheză, care pleca peste două ore, acesta neputându-l refuza. La Beira, unde îl duse trenul, Harry se îmbarcă pe un vas care-È™i avea ruta de-a lungul coastei orientale între Burban È™i Greenock. La câteva zile după cazarea sa la Glasgow, la sediul Scotland Yard, directorul Cowley È›inea o conferință cu principalii săi colaboratori. Acesta le spune celor prezenÈ›i faptul că în doar trei zile au avut loc două atacuri importante, făcute de aceeaÈ™i bandă, care a pus mâna pe o sumă importantă de bani. Directorul se referea la aceeaÈ™i spărgători care intraseră prin efracÈ›ie È™i în Banca Comitatelor din Nord, unde un paznic È™i un agent pe bicicletă fuseseră omorâÈ›i cu sânge rece. Răufăcătorii însă nu se aleseseră cu nimic, deoarece, cu o zi înainte, se retrăseseră din bancă sume mari de bani lichizi. Regizorul atacurilor era Lew Daney, însă nimeni nu se gândea la el, deoarece îl cunoÈ™tea doar un anumit fost detectiv.
Banca Basse Clyde fusese următoarea È›intă a spărgătorilor. Într-o noapte, între orele nouă ale unei zile ceÈ›oase de joi È™i orele patru ale unei È™i mai ceÈ›oase dimineÈ›i ale unei zile de vineri, seiful băncii fusese spart È™i "curățat" de 1200000 de lire sterline È™i 10000000 de mărci germane. Paznicii băncii nu mai dădeau niciun semn de viață, poliÈ›ia alertată de tăcerea lor deplasându-se la faÈ›a locului pentru a verifica ce se întâmplă. Abia după trei ore de căutări, cei doi paznici au fost găsiÈ›i într-un lift ce fusese oprit între etaje È™i scos din funcÈ›iune prin ruperea barei selectorului. Amândoi fuseseră omoraÈ›i prin împuÈ™care.
La acea ora, doar Harry le putea oferi informaÈ›ii importante poliÈ›iÈ™tilor. În acea seară, aflându-se pe drum spre casă, pe lângă el trecuse un automobil mare care se deplasa lent pe lângă trotuar, oprind după ce trecu de el. Un bărbat, ce venea din partea opusă, trecu pe lângă el, după câÈ›iva paÈ™i alăturându-i-se un alt bărbat ce căra un sac. Un al treilea bărbat traversă strada în viteză spre ei, urcând împreună în acelaÈ™i vehicul È™i dispărând urgent. Harry îl recunoscuse pe Lew Daney printre acei bărbaÈ›i, chiar dacă pe vremea când îl frecventa acesta purta o mustață. Fostul detectiv părăsi rapid zona, nedorind să fie prins È™i interogat de poliÈ›ie în legătură cu afacerile lui Lew. Citi toate detaliile spargerii în ediÈ›iile de seară ale ziarelor, fiind uluit de amploarea loviturii.
Cartea "Omul de la Carlton" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în trei ediÈ›ii, È™i anume: Garamond (1994), Garamond (1995) È™i Dragon (1994).