„Cuore” este un roman scris de italianul Edmondo de Amicis È™i apărut la editura Treves la data de 18 octombrie 1886, care marca atunci începutul È™colii în Italia. A câÈ™tigat rapid popularitate, având peste 40 de reeditări în câteva luni de la apariÈ›ie, È™i rămâne până azi unul din cele mai îndrăgite cărÈ›i pentru copii È™i în unele țări este parte din bibliografia È™colară. Scriitorul italian a mărturisit că o parte din inspiraÈ›ie se datorează celor doi copii ai săi, Furio È™i Ugo, care la vremea aceea erau È™colari. Prima traducere a cărÈ›ii în română a fost publicată la editura Cultura Românească în 1935. De atunci, „Cuore” a fost tipărită la mai multe edituri, cum ar fi Ion Creangă, Regis sau Litera International. Acestea se găsesc spre vânzare pe site-ul Anticariatului Printre CărÈ›i.
„Cuore” este jurnalul unui elev de 10 ani, pe nume Enrico Bottici, care locuieÈ™te în Torino. El face parte din nobilime, dar merge la È™coală alături de copii care provin majoritatea din clasa muncitoare. În jurnalul său, el povesteÈ™te întâmplări de la È™coală, petrecute pe parcursul anului È™colar 1881-1882. Cel mai important rol în aceste poveÈ™ti îl are un profesor pe nume Perboni. Acesta le relatează în fiecare lună câte o poveste a unor copii eroi din perioada Războiului de Independență. Rolul acestor poveÈ™ti este de a valoriza virtuÈ›i, cel mai adesea fiind evocate importanÈ›a ajutorării celor care au nevoie, dragostea È™i respectul față de familie È™i prieteni È™i patriotismul. Faptele istorice i-au venit în ajutor autorului, punând în evidență schimbările drastice prin care Italia trecuse în 1881-1882, È™i anume Războiul de Independență, unificarea, triumful È™i mai apoi moartea lui Garibaldi.
Fiecare poveste lunară a profesorului Preboni este din altă parte a Italiei. Astfel, aflăm de micul patriot padovan, de micul cercetaÈ™ lombard, de micul copist florentin sau de toboÈ™arul sard. Una din cele mai cunoscute poveÈ™ti rămâne cea a lui Marco care pleacă la Buenos Aires pentru a-È™i găsi mama, despre care nu se mai È™tia nimic de când plecase în Argentina. Povestea a stat la baza mai multor filme, dar È™i a unor desene din Japonia, renumitele anime. Scriitorul italian a mărturisit, în fapt, câÈ›iva ani mai târziu, în 1878, că a dorit ca prin cartea sa să valorifice rolul È™colii în educaÈ›ia copiilor. Un citat din carte ilustrează poate cel mai bine această intenÈ›ie, prin cuvintele unui tată către fiul său: ”Curaj, micule soldat al imensei armate. CărÈ›ile sunt armele tale, clasa este echipa ta, câmpul de luptă este întreaga lume, iar victoria este civilizaÈ›ia.”
ÎnclinaÈ›ia autorului către ideologia de stânga nu a rămas neobservată È™i Edmondo de Amicis a fost mai târziu criticat pentru tendinÈ›ele sale naÈ›ionaliste È™i reacÈ›ionare, inclusiv din partea unor scriitori de anvergură mondială ca Umberto Eco. Într-adevăr, Edmondo de Amicis s-a înscris în Partidul Socialist Italian È™i „Cuore” È™i-a păstrat popularitatea în anii regimului fascist. TotuÈ™i, în ciuda acestor aspecte, cartea scriitorului italian rămâne în literatură prin încurajarea copiilor de a crede în ei înÈ™iÈ™i, de a progresa în educaÈ›ia lor, de a-È™i respecta semenii È™i de a-i ajuta pe cei nevoiaÈ™i. „Cuore” a fost ecranizat prima dată în 1948, în regia lui Duilio Coletti. O altă ecranizare de succes a fost serialul din 1984, în producÈ›ia Rai È™i regizat de Luigi Comencini.