Edouard Claparede - Psihologia copilului si pedagogia experimentala

Edouard Clapalede s-a născut pe 24 martie 1873 la Geneva, unde È™i-a petrecut toată copilăria È™i a devenit pasionat de biologie È™i zoologie. AÈ™a se face că va obÈ›ine licenÈ›a în medicină dar îÈ™i dă seama că nu È™tie nimic despre psihicul uman. Împreună cu Theodore Fleurnoy începe să studieze È™i fondează revista Archives de psychologie, astfel devenind cunoscut È™i primind postul de director al laboratorului de psihologie al Universității din Geneva. Participă la Congresul de Psihanaliză, unde îl va cunoaÈ™te pe Freud, iar cu această ocazie începe terapia cu Sabinei Spielrein, pe care marele psihanalist a conaiderat-o prea ataÈ™ată de el. A studiat psihologia animală, juridică È™i a copilului iar scrierile sale sunt È™i în ziua de azi prezente în bibliotecile facultăților din domeniu. Poate că cel mai important studiu a fost cel al fragilității mărturiei pe care l-am testat chiar pe elevii săi. Erau 15 întrebări despre instituÈ›ia în care se află, iar din 54 de răspunsuri nici unul nu s-a asemănat cu celălalt. De asemenea, după un bal mascat unde cineva a devenit violent, a condus acelaÈ™i test. Din nou mărturiile au fost diferite chiar dacă toÈ›i se aflau acolo. Testul încă se foloseÈ™te mai ales în domeniul juridic dar în acea vreme oamenii nu îi acordau încrederea cuvenită.

Un alt subiect abordat este neuropsihologia memoriei. După ce a avut o pacientă cu amnezie ce nu îl recunoÈ™tea de la o zi la alta, a decis să o înÈ›epe cu un ac È™i apoi să îi strângă mâna. Următoarea zi pacienta s-a ferit de el pentru că È™tia că urmează un pericol È™i chiar dacă nu l-a recunoscut, subconÈ™tientul a È™tiut ce s-a întâmplat înainte.

Fiind pasionat de Jean Piaget decide să abordeze psihologia copilului È™i psihologia inteligenÈ›ei, un alt domeniu ce îl va consacra.

Cartea "Psihologia copilului È™i pedagogia experimentală" a fost publicată pentru prima dată în 1905 în limba franceză. În limba română apare în 1924 la editura Jockey Club, ediÈ›ie ce va fi urmată de Editura Didactică È™i Pedagogică în 1975.

Autorul a reuÈ™it să pună bazele unei noi viziuni cu privire la învățământul ce abordează metode psihologice. EducaÈ›ia este văzută drept "arta de a gândi bine" dar pentru ca aceasta să se întâmple, profesorii trebuie să înveÈ›e cum să abordeze elevii. De aceea trebuie să înveÈ›e cum gândesc ei, ce îi motivează È™i ce îi dezamăgeÈ™te. Cu toÈ›ii am avut profesori ce ne puneau note mici sau ne făceau de râs în faÈ›a clasei, fix despre ei este vorba. Dascălul este un Dumnezeu în clasa sa È™i el trebuie să împărtășească învățăturile sale prin metode potrivite fiecărei vârste È™i categorii de copii. Despre psihologia experimentală vă pot spune că este un subiect interesant ce ne permite să ne facem de cap cu psihicul uman. Până nu experimentăm nu avem de unde să È™tim ce va da rezultatele potrivite aÈ™a că vă invit să aflaÈ›i cum funcÈ›ionează È™i care sunt principiile sale.