Edward Behr - O America infricosatoare

Edward Behr s-a născut pe 26 mai 1926 la Paris într-o familie de origine ruso-evreiască. A învățat ambele limbi È™i a studiat la un liceu francez apoi la unul din Londra pentru a învăța È™i engleza. S-a înrolat în armata britanică la serviciul de informaÈ›ii iar la doar 22 de ani a ajuns într-o poziÈ›ie majoră. S-a înscris la Cambridge unde a absolvit cu brio secÈ›ia de istorie È™i a devenit ofiÈ›er de presă în Luxemburg È™i Paris. A scris despre multe probleme sociale cum ar fi războiul din Liban, luptele din Angola sau enclava spaniolă din Africa. A călătorit adesea în Algeria pentru a surprinde momente È™i astfel a apărut È™i prima sa carte în 1958, Problema algeriană. A avut un real succes È™i chiar a ajuns o lectură obligatorie în învățământul de stat american. A fost È™ef de birou în New Delhi È™i Hong Kong unde a scris pentru Saturday evening post È™i Washington Post.  A ajutat È™i la dezvoltarea a o multitudine de documentare despre împăratul Hirohito, familia Kennedy sau Pu yi.

CărÈ›ile sale au avut o influență foarte mare mai ales în rândul tinerilor iar printre cele mai importante titluri se numără Ultimul împărat, Sărută mâna pe care nu o poÈ›i muÈ™ca È™i O corespondență pierdută.

Lucrarea "O America înfricoșătoare" a fost publicată pentru prima dată la editura Plin în 1995. În limba română apare la editura Humanitas în 1999 È™i 2013.

Începând cu 1970 Statele Unite au început o schimbare ce nu a fost neapărat bună. Unul dintre fenomenele ce au avut un impact imens asupra societății au fost emisiunile talk-show. În fiecare zi se discuta despre alt subiect, de la violență la feminin È™i de la sexualitate È™i criminalitate aÈ™a că oamenii înÈ›elegeau ce voiau, nu ceea ce trebuia. Cu toate acestea conservatorismul a ajuns foarte popular în rândul familiilor, mai ales din cauza bătrânilor. AceÈ™tia nu voiau să accepte noua cultură ce era dezvoltată pe mai multe ramuri, ci voiau să rămână în pătrățica lor. Au început să apară noi idoli care nu făceau decât să izoleze americanii. Ei nu călătoreau pe alte continente pentru că se È™tia că la ei era cel mai bine, dar oare chiar aÈ™a era? În acea vreme rasismul, sexismul È™i homofobia erau probleme grave în rândul vesticilor, pe când în Europa acÈ›iunea se desfășura în sens opus. Nici măcar literatură străină nu s-a mai citit în State. Marii clasici la nivelul lui Shakespeare sau Tolstoi nici măcar nu mai erau pomeniÈ›i în È™coli, iar acesta era răul cel mai mic. Capitole întregi sunt dedicate discriminării de orice tip pentru că spre deosebire de alte continente, aici era buba cea mai mare È™i din păcate nu trecea cu un plasture. De abia în ultimii douăzeci de ani americanii au reuÈ™it să treacă peste aceste probleme È™i să ajungă la un nivel mai bun de trai în societate.