Edward Behr a fost istoric, critic È™i jurnalist, poate chiar unul dintre cei mai buni din domeniu. ViaÈ›a sa a început pe 7 mai 1926 la Paris într-o familie ce l-au crescut bilingv. Urmează liceul la Londra apoi se înrolează în armata britanică servind pentru serviciul de informaÈ›ii. La 22 ajunge un grad înalt în Total Garhwal Rifles È™i decide că este timpul să înveÈ›e È™i istorie. Termină cu succes studiile la Cambridge È™i devine reporter pentru ziarul francez Reuters. Din 1950 începe să fie prezent la majoritatea evenimentelor sociale majore cum ar fi luptele din Congo sau enclava spaniolă din Africa de Vest È™i devine cunoscut pentru articolele sale extrem de interesante È™i explicite. În 1958, fascinat de ceea ce se întâmplă în Algeria, publică prima sa carte numită Problema Algeriei ce va ajunge lectură obligatorie în învățământul american de stat. A trecut treptat de la cărÈ›i de reportaj la documentare È™i a ajutat la producerea a multe dintre ele pe care acum le putem vedea pe canalele TV din domeniu. De asemenea, a scris È™i opera numită Sărută mâna pe care nu o poÈ›i muÈ™ca ce este o analiză amănunÈ›ită a soÈ›ilor CeauÈ™escu È™i o biografie a lui Maurice Chevalier. Pe orice carte ai pune mâna vei învăța ceva interesant aÈ™a că te invit să parcurgi pagini interesante de istorie alături de Behr.
Romanul istoric "Ultimul împărat" a fost publicat pentru prima dată în 1987, după ce autorul a avut o conversaÈ›ie cu regizorul Jeremy Thomas imediat ce acesta a lansat filmul unanim cu un an în urmă. În limba română apare în 1999 la editura Humanitas, ediÈ›ie ce va fi urmată de cea din 2008 a aceleiaÈ™i edituri.
Ultimul împărat spune povestea lui Pu Yi, omul ce a fost încoronat în 1908 în OraÈ™ul Interzis din Beijing. Durează doar patru ani faima sa pentru că apoi este detronat iar China devine republică lăsând în van tot ceea ce el încercase să facă. AÈ™a începe viaÈ›a sa tragică dar captivantă a tânărului ce a fost forÈ›at să pună stop unei dinastii prezente de peste 200 de ani. Și-a schimbat numele în Henry È™i s-a mutat în Japonia, mai exact în colonia Tianjin. Timp de 12 ani a fost preÈ™edintele lor însă odată cu terminarea celui de Al Doilea Război Mondial a fost luat prizonier de ruÈ™i. A fost judecat drept criminal de război È™i a reuÈ™it să se întoarcă în È›ara natală dar cu meseria de mecanic la grădina botanică. A învățat foarte multe È™i a ajuns cercetător È™i scriitor. În 1965 îÈ™i publică biografia însă nu mai durează mult până devine vânat de Mao Zedong ce l-a considerat o È›intă uÈ™oară pentru Garda RoÈ™ie Chineză. Pu Yi a rămas fără salariu, birou È™i chiar fără canapea È™i multe dintre exemplarele cărÈ›ii sale au fost arse public. Din cauza cancerului renal È™i problemelor cu inima, împăratul îÈ™i are finalul pe 17 octombrie 1967 È™i a rămas în istorie drept ultimul împărat din China.