Romanul “Povestea fetiÈ›ei pierdute”, “Storia della bambina perduta”, în limba italiană, de Elena Ferrante, a apărut în anul 2014, la editura Edizioni e/o, fiind ultimul roman din tetralogia Napolitană, roman în care finalul destinelor celor două eroine, Elena È™i Lila, ajunge la final.
Lucrurile încep să se precipite între cele două, iar relaÈ›iile de iubire, ajung să aibă un numitor comun, atunci când Lila intervine neaÈ™teptat în povestea de dragoste a Elenei, având o relaÈ›ie amoroasă, însă, abia acum, aspectele neaÈ™teptate ajung să se înmulÈ›ească, lucrurile trecând pe un făgaÈ™ neaÈ™teptat.
Pe de altă parte, Elena se luptă cu vechile obiceiuri urâte din cartierul napolitan, astfel că are de-a face cu un traficant periculos, care îÈ™i pune amprenta pe viaÈ›a normală a cartierului, toată familia acesteia având de suferit de pe urma lui.
În România, romanul apare în anul 2014, la editura Pandora M, fiind singura editură care publică romanul, o altă ediÈ›ie, fiind publicată în anul 2017, ambele în format broÈ™at È™i după o traducere de Cerasela Barbone.
Elena Ferrante este o autoare italiană, necunoscută publicului larg, de-a lungul timpului fiind scoase în evidență mai multe detalii despre adevărata identitate a acesteia, nimic nefiind însă confirmat ca adevărat.
În anul 2003, aceasta apare într-un interviu secret în care vorbeÈ™te despre câteva detalii personale, despre studiile universitare È™i despre locul natal, nimic însă compromițător, jurnaliÈ™tii fiind atenÈ›i la fiecare frază în drumul lor spre aflarea adevăratei identități a autoarei.
Se È™tie, de asemenea, despre autoare că a locuit în Napoli È™i că a părăsit pentru scurt timp È›ara natală, fiind traducătoare È™i absolventă a unei facultăți în domeniul literar.
Pe parcurs, au apărut mai multe speculaÈ›ii însă nimic clar, una dintre cele mai recente fiind aceea conform căreia, Elena ar fi, de fapt, bărbatul, jurnalist È™i autor, Domenico Starnone.
Printre cele mai importante opere semnate de autoare, putem aminti de “Iubire amară”, 1992, “Zilele regăsirii mele”, 2009 sau “ViaÈ›a mincinoasă a adulÈ›ilor”, 2019.
Romanul “Povestea fetiÈ›ei pierdute” de Elena Ferrante reprezintă ultimul volum din ciclul de romane napolitane, schiÈ›ând un cântec de lebădă în relaÈ›ia marcantă dintre cele două prietene, astfel că, totul escaladează în intensitate, prăbuÈ™irile, escaladările de simÈ›uri È™i mâna destinului implacabil fiind elementele definitorii ale unei opere finale demne de o mare scriitoare.
Romanul intervine acum È™i mai mult pe latura locală, vorbind cu mai multă ardoare despre mahalaua napolitană, acest cartier în care parcă timpul a lăsat urme, dar nu l-a scăpat de vechile obiceiuri nocive, traficanÈ›ii de droguri fiind È™i ei prezenÈ›i în acest peisaj mizerabil demn de joasa societate.
După ce în cel de-al treilea roman, “Cei care pleacă È™i cei care vin”, relaÈ›iile dintre soÈ›ul Elenei, Pietro È™i aceasta încep să scârÈ›âie È™i ascultând-o pe prietena ei Lila, care trecuseră È™i ea printr-o experiență groaznică alături de Stefano, decide să îl părăsească È™i să se încreadă în Nino, care decide È™i el să se mute cu aceasta, alături de copiii din prima căsătorie.
Chiar dacă aceÈ™tia se mută împreună, curând, aceasta află de relaÈ›iile conjugale ale lui Nino È™i în final se desparte de acesta, chiar dacă au È™i o fetiță împreună, pe nume Imma, după mama ei.
Lila, rămâne È™i ea însărcinată È™i naÈ™te o fetiță, numind-o ca pe păpuÈ™a celor două din copilărie, Tina, astfel că relaÈ›ia dintre cele două creÈ™te în intensitate.
După ce Elena se mută în Napoli în zona în care stă È™i prietena ei, Lila, reuÈ™eÈ™te să publice o carte, însă are parte de probleme din partea traficantului Solaras.
Finalul este oarecum ambiguu, Elena scriind un roman amplu despre viaÈ›a ei, astfel că Lila, citindu-l, alege să îi transmit un mesaj inedit Elenei, un mesaj ce deschide tolba cu întrebări fără răspuns puse de cititori.