Elizabeth Adler - Peach

Elizabeth Adler, născută în anul 1950, în Yorkshire (Anglia), este o scriitoare britanică, care a publicat peste 20 de romane, traduse în peste 22 de limbi. Și-a început cariera literară în anul 1985, atunci când a publicat primul său roman, intitulat "Private Desires".

Cartea "Peach", publicată pentru prima oară în anul 1986, spune povestea lui Peach de Courmont È™i a lui Noel Maddox. AcÈ›iunea cărÈ›ii începe în anul 1932, în Iowa, atunci când Noel este lăsat la uÈ™a "Orfelinatului de binefacere, Maddox", înfiinÈ›at în anul 1885. Totul se întâmplă într-o noapte neagră, fără nicio licărire de lună sau măcar a vreunei stele, vâtul rece scormonând prin câmpii, foÈ™nind pe întinderile de lanuri de cereale fără sfârÈ™it. În următorul capitol, povestea se mută în Florida, în anul 1934, în camera Ameliei de Courmount, mama Mariei Isabelle Leonie de Courmont, căreia părinÈ›ii îi spuneau Peach. Aceasta avea ochi adânci, de un albastru închis, ca ai bunicului ei, iar părul său avea o nuanță de bronz, nici castaniu, nici blond, undeva între cele două. Pielea ei nu era cea obiÈ™nuită la un nou-născut - albă È™i roÈ™ie, ci avea o culoare pal-aurie, ca după o vară petrecută sub un soare blând. Tatăl ei zâmbea la gândul că pielea acesteia semănă mult cu cea a unei piersici proaspete, de unde i se trage È™i numele. După ce Peach a împlinit cinci ani, trebuia să călătorească împreună cu mama È™i sora ei, Lais, spre FranÈ›a, însă, cu doar două zile înaintea plecări Amelie a căzut È™i È™i-a fracturat È™oldul. În final, părinÈ›ii lor le-au permis celor două surori să călătorească singure spre Paris. Gerard, tatăl lor, le dusese la New York, debarcaderul fiind plin de călători ce îÈ™i luau rămas bun de la familie È™i prieteni. Tatăl o duse în braÈ›e pe Peach, sus, pe scara de îmbarcare. Când ajunseseră în cabina lor, acestea erau pline de flori, Peach neînÈ›elegând cum putea fi acela un vapor, când arăta de fapt ca o cameră obiÈ™nuită. Odată ajunse la Paris, se îndreaptă direct spre casa din oraÈ™ a familiei De Courmont de pe Insula St. Louis. Ziua următoare pleacă spre St. Jean Cap Ferrat, Peach gândindu-se cât de minunat va fi să o revadă pe bunica sa, Leonore. Acolo, pe lângă bunică, mai era È™i Jim, care o făcea mereu să râdă, dar È™i Leonore, cealaltă soră a ei, care semănă cu Lais, dar în acelaÈ™i timp era diferită. După un timp, Peach observă că feÈ›ele oamenilor deveniseră lungi È™i serioase, auzindu-i, când ei nu È™tiau că e prin preajmă, că va începe războiul până la urmă. Brusc, bagajele lor fură împachetate în grabă, urmând a pleca în aceeaÈ™i zi, Jim reuÈ™ind să le găsească locuri pe un vapor, fiind duse până la Marsilia cu maÈ™ină. Pe drum, lui Peach a început să îi fie foarte rău. Fiind suspectă de pojar la un prim control, în final se dovedeÈ™te a fi vorba despre poliomelită. Șase luni mai târziu, doctorul a decis să îi scoată proteza de la piciorul stâng, dreptul, la care muÈ™chii fuseseră mult mai afectaÈ›i, era mai slăbit, având nevoie în continuare de sprijinul protezei. Prima parte a cărÈ›ii este rezervată în principal portretizării vieÈ›ii personajelor în timpul războiului.

Cartea "Peach" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în cinci ediÈ›ii, È™i anume: Miron (1999), Miron (1994), Miron (1998), Miron (2008) È™i Miron (1995).