Elvira Bogdan - Talismanul de safir

Elvira Bogdan, născută pe 13 septembrie 1904 în BucureÈ™ti, este autoarea mai multor cărÈ›i de copii, fiind cunoscută, în special, pentru romanul "DomniÈ›a Ruxandra", publicat în anul 1969. A absolvit liceul la BucureÈ™ti, urmând ulterior cursurile Facultății de Litere È™i Filosofie din capitală, continuându-È™i cursuri de specializare la Paris.

De-a lungul vieÈ›ii, Elvira Bogdan a publicat numeroase cărÈ›i, între care: "Talismanul de safir" (1931), "DomniÈ›a Ruxandra" (1969), "Castelele Loarei" (1947), "Aurora, mireasa soarelui" (1969), "Aurore, la belle mariee du soleil" (1975), "Prin Italia, patria artei" (1976), "Le grand amour de la Princesse Rouxandra" (1977), "Mirella cu vocea de aur".

În cartea "Talismanul de safir", purtându-ne între vis È™i viață, între lumea liberei fantezii È™i aceea a surselor istorice respectate cu strictete, autoarea oferă pe nesimÈ›ite copiilor cunoÈ™tinte de istorie românească È™i universală, menite să-i introducă în adevărurile adânci ale vieÈ›ii sociale, ale culturii, ale moralei în raporturile dintre oameni. PrezenÈ›a unor personaje istorice precum Radu Popescu È™i Radu Greceanu, cărturari È™i cronicari munteni vestiÈ›i, învioarează culoarea de epocă È™i întăreÈ™te conturul de adevăr al scenelor.

Povestea începe "într-o seară de mai", atunci când "de pretutindeni, plante È™i gângănii, redeÈ™teptate la viață nouă după somnul lung al iernii, păreau că preamăresc aceasta primăvară timpurie È™i bucuria de a trăi, în timp ce se încălzeau în voie sub razele blânde È™i binefăcătoare ale soarelui". Mioarei, personajul în jurul căreia este construită întreaga poveste, în timp ce se pregătea de teza pe care urma să o aibă la istorie, ajunsă la lecÈ›ia despre Ludovic al XIV, regele FranÈ›ei, căruia i se mai zicea È™i Regele Soare, în carte vorbindu-se despre bogăția È™i strălucirea de la Curtea lui, despre nenumăratele castele pe care le avea, în special despre vestitul Versailles, îi alunecă gândul pe nesimÈ›ire spre visare: "Să poÈ›i călători în timp, să poÈ›i vedea aievea atâtea È™i atâtea locuri necunoscute, îÈ™i zise ea... să trăieÈ™ti farmecul neasemuit al călătoriilor în diferite țări, fiecare având altă înfățiÈ™are, alte obiceiuri...[ ] Cât aÈ™ fi de fericită să pot călători în acele vremuri de mult apuse!...".

După ce se trezeÈ™te din visare, în faÈ›a Mioarei apare un pitic, pe nume Sispo, ce a fost trimis de către Crăiasa Zânelor MunÈ›ilor È™i Pădurilor pentru a o răsplăti pe fată, deoarece la salvat de la moarte pe Irkan Cerbul, fiul Zânei-Căprioare: "copilă dragă, află că mama celui pe care l-ai salvat doreÈ™te, în marea ei mulÈ›umire, să fii răsplătită mai presus de orice aÈ™teptări! De aceea m-a rugat să te ajut să È™tii ce să ceri, când vei fi în faÈ›a preaputernicei Zâne È™i ea te va întreba ce dorință ai vroi să-È›i îndeplinească. Nimic nu m-ar face atât de fericită ca putinÈ›a de a călători în vremuri care au fost. [] Trebuie să È™tii că pentru a-È›i îndeplini această dorință, ai nevoie de Talismanul de safir, cu puteri neînchipuite: cu el poÈ›i călători în Timp È™i Spatiu...".

Împreună cu Sispo, Mioara zboară spre Palatul de CleÈ™tar È™i Diamante al Crăiesei Zânelor MunÈ›ilor È™i Pădurilor, ce se află la poalele unui munte înalt. AjunÈ™i la castel, paÈ™esc într-o sală de marmură albă ca laptele, încrustată cu nenumărate pietre preÈ›ioase, ce întruchipau ghirlande pe pereÈ›i. În continuare, Sispo îi prezintă Mioarei cele unsprezece săli ale castelul, printre care: "Sala lebedelor",  "Sala opalelor", "Sala smaraldelor", "Sala rubinelor", "Sala ametistelor", "Sala de aur", "Sala stalactitelor È™i stalagmitelor", È™i "Sala tronului" - unde sunt adunate zânele ocrotitoare ale fiecărui soi de animale din munÈ›i È™i păduri.

Cartea "Talismanul de safir" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Ion Creangă (1985) È™i Tineretului (1967).