Caiete (fr. Cahiers) reprezintă practic o culegere de jurnale ale lui Emil Cioran, strânse vreme de 15 ani, între 1957 È™i 1972. Acestea au fost găsite după moartea autorului de o bună prietenă a sa, Simone Boue, È™i publicate sub forma Caietelor în anul 1997, la Gallimard. Printre alte ediÈ›ii publicate în limba română, este È™i ediÈ›ia de la Editura Humanitas, sub forma a 3 volume, publicată pentru prima dată în 1999.
Răsfoind aceste Caiete, descoperim mai degrabă un "laborator" de încercări pentru cărÈ›ile scrise ulterior. Tot ce înseamnă Cioran, obsesii, furii, regrete, se regăsesc în aceste Caiete, iar exprimarea se face într-un stil cu nimic mai prejos decât cel identificat în eseuri È™i în aforisme. Personajele care apar frecvent în aceste însemnări sunt: Ionesco, Michaux, Beckett, Noica, dezvăluind astfel prieteniile autorului, unele dintre ele chiar nebănuite, precum È™i unele personaje anonime sau dezvăluite doar prin niÈ™te iniÈ›iale vagi, cu răbufnirile aferente de sarcasm. Prin urmare, deÈ™i ne putem pierde puÈ›in în imensitatea a ceea ce înseamnă Cioran, singura voce notabilă care răzbate È™i "urlă" din aceste Caiete este cea a celui mai mare moralist al secolului ce a trecut.
Simone Boue spunea: "Caietele lui Cioran nu au nimic dintr-un jurnal care să consemneze în detaliu evenimentele zile - gen lipsit, pentru el, de orice interes. Ai mai curând impresia că te afli în faÈ›a unor schiÈ›e sau ciorne. Numeroase cugetări È™i fragmente se regăsesc, neschimbate, în cărÈ›ile sale. Anumite note sunt însemnate cu o cruce roÈ™ie pe margine ori sunt încadrate, È›inute parcă în rezervă. Evenimentele pe care le relatează, scenele pe care le descrie sunt scene la care-am asistat È™i pe care mi le amintesc. Pentru că el le-a trăit È™i simÈ›it singur. Pentru că oriunde È™i oricând Cioran este SINGUR. A trăit SINGUR È™i a murit SINGUR. Acum când unii în infierează pe tânărul provocator È™i pătimaÈ™ care a fost Cioran, cercul se închide. În viață, singur, în moarte, de două ori singur."