Romanul “Cartea amăgirilor”, de Emil Cioran, a apărut în anul 1936, la editura Cugetarea, Georgescu-Delafras din BucureÈ™ti, fiind o operă de sorginte filosofică, în care Cioran pune în prim plan ideea de negativism, ducând tot discursul în plan psihologico-filosofic cu accente religioase, pe care Cioran le aruncă în sfera agnosticismului.
Printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura Humanitas, care a publicat volumul în mai multe ediÈ›ii, în anul 1991, 1996, 2006 sau 2017, în format broÈ™at.
Emil Cioran s-a născut la data de 8 aprilie 1911, în satul Rășinari, din judeÈ›ul Sibiu, fiind un însemnat filosof, scriitor, eseist È™i estetician român, adept al expresionismului È™i al conceptului de necunoaÈ™tere a existenÈ›ei unui Dumnezeu în lume, aspect pe care, în ultimii ani de viață, va ajunge să îl nege.
Cioran creÈ™te într-o familie cu statut din comitatul Sibiului, fiul lui Emilian Cioran, un protopop ortodox È™i al Elvirei Cioran, care se trăgea dintr-o familie nobilă, tatăl acesteia fiind numit baron de Austro-Ungari.
Termină studiile elementare la liceul “Gheorghe Lazăr”, din Sibiu, pentru ca mai târziu să îÈ™i dedice întreaga vocaÈ›ie filosofiei, în cadrul Universității din BucureÈ™ti.
Aici îi întâlneÈ™te, în cadrul Universității pe Constantin Noica È™i pe Mircea Eliade, cu care leagă o importantă prietenie, iar, fiind foarte atras de scrierile în germană ale filosofilor Immanuel Kant, Schopenhauer sau Nietzsche, în anul 1933 pleacă la Berlin, obÈ›inând o bursă de studii.
Prima sa operă importantă intitulată “Pe culmile disperării”, apare în anul 1934, fiind premiată la acea vreme cu “Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaÈ›i” È™i “Premiul Tinerilor Scriitori Români”.
Mai târziu, în anul 1937, obÈ›ine o altă bursă din partea Institutului Francez È™i pleacă în FranÈ›a, revenind pentru scurt timp în 1941.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “Schimbarea la față a României”, 1936; “Lacrimi È™i SfinÈ›i”, 1937 sau “Amurgul gândurilor”, 1940.
Romanul “Cartea amăgirilor”, de Emil Cioran reprezintă o întreagă creaÈ›ie filosofică bazată pe concepte asupra realității, văzută de autor ca pe o durere în toată existenÈ›a omului pe pământ. Cioran vorbeÈ™te despre conceptele “gândirii negative” pe care le pune în prim planul existenÈ›ei, durerea, amăgirea, frustrarea sau singurătatea, văzute ca pe un deficit de vitalitate.
Omul pesimist, din acest punct de vedere, este în contradicÈ›ie cu “omul naiv” sau optimistul, care, în mod natural, ca ființă reuÈ™eÈ™te să “asimileze existenÈ›a”.
Cioran vorbește despre omul melancolic, ca despre o parte a personalității omului, care nu poate fi zdrobită de particularitatea melancoliei.
Cu alte cuvinte, omul trebuie să neutralizeze această melancolie prin suferință, o suferință care îi va schimba “tonalitatea afectivă”, iar acest lucru se realizează prin îndreptarea “intenÈ›iei” pentru acel obiect sau obiectiv. Toată această viziune stă la baza unor concepte celebre create de importanÈ›i psihologi în probleme legate de melancolie ori depresie.
Pe de altă parte, Cioran face o analiză a lumii È™i îÈ™i pune câteva întrebări legate de o existenÈ›a fără sens È™i cum se poate trăi într-o asemenea lume, în care Dumnezeu nu există, iar noi trebuie să ne autofundamentăm în fiecare zi È™i să gândim în opoziÈ›ie cu ceea ce înseamnă o zeitate supremă.
Cioran nu prezintă o latură negativistă asupra gândurilor È™i asupra trăirilor, perspectiva cioraniană prezintă o latură aparte, clădită pe existenÈ›a întrebării “cum poate deveni fericit un om care din naÈ™tere este trist”? PercepÈ›ia omului ar trebui să ducă la o luciditate, atât în spirit cât È™i în emotivitate, astfel omul să vadă nimicul din lume, inutilitatea acesteia, suferinÈ›a, frica È™i moartea, iar mai apoi să îÈ™i trateze acea intenÈ›ie, care va duce, până la urmă, la obiectivul final.