Emil Cioran este unul dintre cei mai mari filosofi români ai tuturor timpurilor. Născut la Rășinari, avea să plece încă din tinereÈ›e la Paris, capitală în care va locui până la sfârÈ™itul vieÈ›ii, fără însă să solicite viză din partea statului francez. Cioran este cunoscut drept depresivul filosofiei româneÈ™ti, operele sale fiind marcate de o sensibilitate aparte È™i o puternică încărcătură emoÈ›ională. Prima lucrare pe care a publicat-o în România este „Pe culmile disperării” È™i tratează cu ardoare nevoia tineretului interbelic de a se afirma in societate. Bună bucată de vreme, Cioran simpatizează cu ideile legionare È™i, deÈ™i nu face parte din această miÈ™care, doreÈ™te să se afilieze, lucru ce stârneÈ™te revolta în societate. Mai târziu, se declară admirator al lui Hitler È™i găseÈ™te chiar alibiuri pentru celebra Noapte a cuÈ›itelor lungi. TotuÈ™i, revine la sentimente mai bune È™i repudiază aceste idei, punându-le pe seama valurilor tinereÈ›ii.
„Demiurgul cel rău” este una dintre cele mai celebre scrieri semnate de Cioran, una dintre cele mai expresive, È™i pline de tenebre. Nostalgia autorului cuprinde cu totul cititorul È™i îl poartă într-o călătorie permanentă prin mintea zbuciumată a lui Cioran. Cartea este, mai mult, un jurnal personal al scriitorului, o poveste despre dependenÈ›e È™i iertări, despre neputință È™i glorie. De asemenea, Cioran ne vorbeÈ™te despre demonul care îl va urmări întreaga viață, acela al singurătății absolute. Cumva, deÈ™i era înconjurat de prieteni È™i păstra o corespondență densă cu aceÈ™tia, a fost întotdeauna un ins singuratic. Lucrarea relevă lungile peregrinări pe străzile din suburbiile Parisului, imaginile dezolante È™i contrastante ale FranÈ›ei, misticismul epocii È™i goana după aparenÈ›e.
Cioran este, È™i de această dată, un nostalgic incurabil, un vizionar inteligent È™i plin de dramatism. Ideile sale răstălmăcesc sufletul cititorului care, parcă, îÈ™i retrăieÈ™te acum toate angoasele, fricile È™i deznădejdile. Carte scrisă la 22 de ani, evocă cu adevărat viață pe alte meleaguri, cu bune È™i rele. Fericirea È™i moartea sunt teme constante la Emil Cioran, iar pozitivismul lipseÈ™te cu desăvârÈ™ire.
Autorul vorbeÈ™te despre sinucidere ca despre un subiect oarecare, că despre o parte normală a vieÈ›ii pe Pământ. Lirismul subiectiv al autorului este folosit din abundență, iar părerile personale ies in evidență la fiecare paragraf. Epopeea de tinereÈ›e a lui Cioran este plină de energie, însă nu neapărat o energie pozitivă, ci mai mult o energie melancolică dură È™i istovitoare pentru cititor.
Și apartenenÈ›a la religie este un fapt important pentru Cioran, care, de-a lungul vremii, a evocat È™i alte scrieri pe acest subiect. Cartea va intra apreciată È™i contestată deopotrivă, iar numele scriitorului ajunge astăzi între cele mai strălucitoare ale literaturii universale. Pe site-ul nostru, la numai un click distanță, lucrarea poate fi găsită în mai multe ediÈ›ii, după cum urmează: Humanitas (2003), Humanitas (1995).