Emil Cioran este unul dintre cei mai nostalgici autori pe care România i-a oferit literaturii universale. Adesea, acesta este comparat cu Zola È™i cu Balzac, dar maniera în care scrie este una inconfundabilă È™i plină de sensibilitate. Cioran este un nostalgic, un visător nebun, care se întoarce adesea în timp È™i ne determină să-l urmărim cu mare interes. Scrierile sale nu sunt, ce-i drept, pentru oricine, ci mai degrabă se adresează unui grup mai restrâns de cititori melancolici.
CărÈ›ile sale sunt extraordinare, pline de tumult, în special interior, dar care va conta enrm în ochii publicului, iar numele lui Cioran va fi cunoscut pretutindeni. CărÈ›ile sale sunt extraordinare, pline de tumult, îndeosebi interior, iar publicul va fi cucerit de maniera în care Cioran îÈ™i exprimă fără teamă emoÈ›iile, fricile È™i trăirile contradictorii. E drept, cartea aceasta este, de fapt, un jurnal straniu, o confesiune nebună a unui ins care, aproape întreaga sa viață, a fost marcat de depresie È™i nostalgie. Fiecare paragraf al lucrării este destinat publicului care caută să descopere personalitatea autorului È™i care doreÈ™te să înÈ›eleagă de unde a izvorât geniul literaturii universale.
Romanul este incredibil, dar plin de pasaje triste È™i emoÈ›ionante, iar publicul va fi fascinat de felul în care Cioran scrie È™i gândeÈ™te. Cumva, toate gândurile sale sunt acum aduse în prim plan, iar veacurile pe care le evocă vin mai aproape decât ne-am fi aÈ™teptat. Astfel, călătorim în timp, luăm parte la transformarea societății în care acesta trăieÈ™te È™i pe care cu nonÈ™alanță ne-o descrie.
Autentic, real, trist È™i arogant pe alocuri, Cioran se pierde pe sine în încercarea de a se salva. Se lasă pradă unui Paris care îl va găzdui È™i care îi va oferi un soi de libertate. El însuÈ™i mărturisea că Parisul este locul ideal în care îÈ›i poÈ›i rata viaÈ›a. Ironia sorÈ›ii face ca Cioran să-È™i afle menirea aici È™i să cunoască succesul extraordinar. Este apreciat peste hotare pentru lungile sale paragrafe filosofice, pentru îndrăzneală, pentru nebunie È™i pentru viziune. Este geniul de neînÈ›eles, pierdut printre străini, acel om care nu găseÈ™te niciodată locul în care să se stabilească. Este un hoinar, cu sufletul greu, cu mintea plină de fel È™i fel de idei care nu îi dau pace. Este un creator, care se eliberează de catharsis doar prin arta sa, doar atunci când deschide altora porÈ›ile sufletului său pustiit. Lasă francezilor jurnale peste jurnale, poezii, pledoarii È™i secrete care vor fi publicate după moartea sa, dar niciunul ca manuscrisul acesta. Intensitatea cu care îÈ™i evocă viaÈ›a este nemaipomenită È™i claritatea cu care vorbeÈ™te despre cele mai mari necazuri ale sale. Suntem atraÈ™i È™i rămânem alături de Cioran în această incursiune nebunească, iar la final înÈ›elegem de ce este numit nostalgicul trist al literaturii universale. Dar, când a fost nostalgia vreodată răsărită din prea multă fericire ori exaltare? Or, ce geniu s-a născut din lumină?
Pe site-ul nostru, cartea poate fi găsită în mai multe ediÈ›ii, după cum urmează: Humanitas (2003), Humanitas (2005).