Emil Cioran - Pe culmile disperarii

Prima ediÈ›ie a cărÈ›ii Pe culmile disperării, scrisă de Emil Cioran, a apărut în anul 1934 la BucureÈ™ti. În postura de carte de debut a lui Cioran, lucrarea este una dintre puÈ›inele scrieri ale acestuia apărute în România, pentru că ulterior, filosoful se stabileÈ™te în FranÈ›a.

Pe culmile disperării poate părea copleÈ™itoare pentru o lucrare de debut, prin ideile sale complexe pe care le prezintă È™i descrie cu brio gândurile individului strivit sub povara existenÈ›ei.

Nihilismul său poate părea însă în tuÅŸe prea groase, dacă lectorul va face abstracÅ£ie de substratul cultural în care s-a format Cioran, ÅŸi anume influenÅ£a scriitorilor francezi ca Sartre, Camus, preocupaÅ£i de imposibilitatea individului de a-ÅŸi depăşi condiÅ£ia. În acest context, ateismul fluturat în semn de drapel devine o caracteristică a sistemului filosofic dezvoltat de acesta. Practic, ideea centrală e aceea că individul se naÅŸte condamnat: întrucât naÅŸterea sa a fost hotărâtă de altcineva, că nu i s-a acordat dreptul de a decide dacă doreÅŸte să fie "scos" din neantul existenÅ£ial, fiinÅ£a ÅŸi-a pierdut orice libertate. O naÅŸtere condiÅ£ionată nu poate însemna decât o viaţă condamnată, individul nu-ÅŸi poate desfăşura existenÅ£a decât între niÅŸte condiÅ£ionări prestabilite. Adică nu poate scăpa de predestinare, iar orice tentativă de a dezerta de la planurile sorÅ£ii nu e decât o confirmare a zădărniciei. Singura modalitate de supravieÈ›uire este ascensiunea. Ascensiunea în disperare, în încercarea de a-Å£i atinge culmile pentru a se elibera de existenţă. Această lucrare va constitui o piatră de temelie pentru celelalte scrieri ale sale, fiindcă înglobează conceptele cheie ale universului lui Cioran: moarte, singurătate, angoasă, disperare, sinucidere.

"Dacă aÈ™ putea, aÈ™ aduce întreaga lume în agonie, pentru a realiza o purificare din rădăcini a vieÈ›ii; aÈ™ pune flăcări arzătoare È™i insinuante la aceste rădăcini, nu pentru a le distruge, ci pentru a le da altă sevă È™i altă căldură. Focul pe care l-aÈ™ pune eu acestei lumi n-ar aduce ruine, ci o transfigurare cosmică, esenÈ›ială." - Emil Cioran