Emil Cioran - Sfartecare

Emil Cioran, născut la 8 aprilie, în Rășinari (Sibiu), a fost un cunoscut filosof È™i scriitor român. În anul 1937, pleacă în FranÈ›a cu o bursă a Institutului Francez din BucureÈ™ti, după o scurtă revenire în România, la sfârÈ™itul anului 1940, el părăseÈ™te pentru totdeauna È›ara natală, stabilindu-se la Paris. Din acel moment, acesta va publica doar cărÈ›i scrise în limba franceză, scrierile lui fiind apreciate nu doar pentru conÈ›inutul lor, dar mai ales pentru stilul plin de distincÈ›ie È™i fineÈ›e al limbii.

Cartea "Sfârtecare", publicată în anul 1979, este scrisă, la prima vedere, în stilul clasic Cioran - ton morocănos, pesimist, livrată într-o proză compactă, o combinaÈ›ie între filosofie È™i poezie. AfirmaÈ›iile pesimiste sunt prezente, având o ascuÈ›ime în ele: "Nimic nu ne face modeÈ™ti, nici măcar vederea unui cadavru". Prima parte a cărÈ›ii este compusă dintr-o serie de eseuri polemice, în timp ce a doua parte include un È™ir de aforisme încordate, apocaliptice. Cele două părÈ›i ale cărÈ›ii sunt în acelaÈ™i timp opuse una față de cealaltă, formând totuÈ™i două feÈ›e ale aceleaÈ™i monede. Uitându-ne cu atenÈ›ie, remarcăm faptul că nu este vorba de niÈ™te simple eseuri, acestea învecinându-se cu răzvrătiri agnostice, filosofice. DeÈ™i Cioran nu a fost niciodată adeptul trendului,  în "Sfârtecare" se remarcă o conÈ™tientizare care a marcat sfârÈ™itul secolului al XX-lea cu privire la "sfârÈ™it" - sfârÈ™itul mileniului, sfârÈ™itul modernității, sfârÈ™itul istoriei, sfârÈ™itul filosofiei, sfârÈ™itul politicii, sfârÈ™itul naturii, sfârÈ™itul "marilor naraÈ›iuni" pe care ni le-am spus în mod tradiÈ›ional despre o lume, în cele din urmă, indiferentă față de poveÈ™tile noastre inventate despre ea.

Cartea începe cu o relatare a mitului gnostic despre originea omenirii. IniÈ›ial, parte a oÈ™tirii cereÈ™ti, fiinÈ›ele umane nu au putut să se hotărască dacă să se alăture bătăliei îngerilor pentru sau împotriva lui Dumnezeu. Din cauza acestei nehotărâri am fost alungaÈ›i pe pământ. Trăsătura esenÈ›ială a existenÈ›ei noastre aici fiind lipsa de sens, o pedeapsă adecvată, de care încercăm constant să scăpam inventând poveÈ™ti precum mitul gnostic. "Potrivit unei legende de inspiraÈ›ie gnostică, în cer s-a dat o luptă între îngeri, în care cei aflaÈ›i de partea arhanghelului Mihail i-au învins pe cei ai Balaurului. Aceia dintre îngeri care, nehotărâÈ›i, s-au mulÈ›umit să privească au fost alungaÈ›i pe pământ pentru a face aici alegerea la care nu se putuseră hotărî acolo sus; alegere cu atât mai anevoie de făcut cu cât nu păstrau nicio aducere-aminte despre luptă È™i mai puÈ›in încă despre atitudinea lor echivocă. Începutul istoriei s-ar datora, aÈ™adar, unui moment de ezitare, iar omul ar fi rodul unei È™ovăieli originare, al neputinÈ›ei de a fi luat o hotărâre înaintea izgonirii sale." 

În budism, mai exact în È™coala Madyamika, se pune accentul pe opoziÈ›ia radicală dintre adevărul adevărat, apanajul eliberatului, È™i adevărul oarecare, adevăr "învăluit", mai precis "adevăr al erorii", privilegiu sau blestem al celui neizbăvit. Pentru a pătrunde în esenÈ›a cursului istoriei, trebuie să acceptăm faptul că toate adevărurile pe care le cară cu sine sunt adevăruri ale erorii; È™i sunt aÈ™a deoarece atribuie o natură proprie celor ce n-o au È™i o substanță celor ce nu pot să aibă. Teoria adevărului adevărat ne permite să desluÈ™im locul pe care-l ocupă, pe scara irealităților, istoria - paradis al somnambulilor.

"Un popor împlinit, care È™i-a consumat talentele, valorificându-È™i până la capăt resursele geniului propriu, îÈ™i ispășeÈ™te reuÈ™ita nemaicreând nimic după aceea. Și-a făcut datoria, aspiră acum să vegeteze, dar, din nefericire pentru el, nu stă-n puterea lui s-o facă."

Cartea "Sfârtecare" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în patru ediÈ›ii, È™i anume: Humanitas (1995), Humanitas (2016), Humanitas (1991) È™i Humanitas (2003).