Unul dintre cei mai cunoscuÈ›i filosofi români ce a ajuns È™i în sufletele celor de peste hotare este Emil Cioran. Acesta s-a născut pe 8 aprilie 1911 într-o familie de intelectuali, cu o mamă ce provenea din nobilimea franceză. Încă de tânăr a fost pasionat de religie È™i filosofie aÈ™a că a mers pe acest drum È™i a ajuns să fie elevul lui Nae Ionescu È™i Tudor Vianu, două mari nume ale culturii române. Pentru că È™tia foarte bine limba germană, a ales să se concentreze pe filosofii germani cum ar fi Arthur Schopenhauer È™i Frederick Nietzsche, autori ce i-au inspirat gnosticismul.
Pentru că avea o afinitate față de MiÈ™carea Legionară alături de Petre ÈšuÈ›ea si Mircea Eliade, unii dintre cei mai buni prieteni ai săi, nu a fost privit cu ochi buni de către cei din guvernul comunist aÈ™a că nu avea prea multe privilegii. Din această cauză toată familia sa va fi urmărită de Securitate È™i le va fi greu să îl viziteze în țările unde urma să se stabilească. După ce va obÈ›ine o bursă de studiu la Berlin È™i va locui acolo pentru ceva vreme, va publica È™i primul său volum intitulat "Pe culmile disperării", în 1934. Va urma o perioadă în care va fi dascăl la liceu apoi va primi o nouă bursă de studiu, de data aceasta la Paris. A fost fascinat de oamenii È™i cultură de acolo iar È™i a decis să înceapă să scrie pentru această lume minunată. Nu a obÈ›inut niciodată cetățenie franceză dar a fost recunoscut ca unul dintre scriitorii lor, poate chiar unul dintre cei mai buni.
La 70 de ani îÈ™i va retrăi adolescenÈ›a È™i se va simÈ›i mai viu că oricând. O va reîntâlni pe Friedgald Thoma, femeie ce era cu mult mai tânără că el, cu care va avea la activ peste 50 de scrisori de dragoste È™i durere. La câÈ›iva ani distanță începuse să îÈ™i piardă memoria, să uite chiar È™i cele mai importante lucruri È™i era conÈ™tient că ăsta îi va fi sfârÈ™itul.
Autorul se stinge din viață pe 20 iunie 1995 la Paris după ce în ultimii ani din viață a fost chinuit de boala Alzheimer.
Lucrarea filosofică "Silogismele amărăciunii" a fost pentru prima dată publicată în limba franceză cu titlul "Syllogismes de l'amertume" de către editura Gallimard în 1952. În limba română te poÈ›i bucura de ediÈ›iile Humanitas publicate în 1992, 1996, 2002 È™i 2007.
Cartea nu a fost niciodată de sine stătătoare, ea a împrumutat multe dintre ideile vechi È™i le-a dezvoltat în ceva nou. Poate că din această cauză nu a fost primită prea bine, toate ideile erau deja discutate È™i acum repetate. TotuÈ™i, era un nou scriitor pe piaÈ›a franceză È™i avea nevoie de bani aÈ™a că s-au grăbit să publice ceva doar pentru a primi faimă. Pe moment nu s-au întâmplat însă după 20 de ani a ajuns cea mai citită carte a sa în FranÈ›a È™i Germania. Că È™i în celelalte opere, accentul se pune foarte mult pe religie. "Fără Dumnezeu totul e neant. Iar Dumnezeu? Neantul suprem" la asta se rezumă zeci de pagini ce analizează această prezență mistică pentru mulÈ›i dintre noi.