Emile Durkheim a fost un cunoscut sociolog francez, unul dintre fondatorii sociologiei moderne. Autorul a contribuit decisiv la transformarea sociologiei într-o È™tiință autonomă, bazată pe metode riguroase, distincte de filosofie sau psihologie.
Cartea "Regulile metodei sociologice", publicată pentru prima oară în anul 1895, defineÈ™te o metodă È™tiinÈ›ifică riguroasă pentru studiul sociologiei. În prima parte a cărÈ›ii, autorul îÈ™i propune să definească obiectul de studiu al sociologiei, È™i anume: faptul social. El arată de ce acest concept este specific sociologiei È™i ce îl diferenÈ›iază de alte fenomene: biologice, psihologice sau individuale. Faptele sociale se impun indivizilor prin presiune socială (morală, legală, culturală) È™i reacÈ›ii sociale la devianță (pedeapsă, excludere, ruÈ™ine). Durkheim arată că aceste fenomene sunt repetabile È™i comune într-o societate, nu sunt cazuri izolate sau excepÈ›ii, sunt observabile la nivelul colectivității, nu al individului. Autorul argumentează că, pentru a face din sociologie o È™tiință autentică, faptele sociale trebuie tratate "ca lucruri" - adică în mod obiectiv, empiric È™i detaÈ™at, la fel cum se procedează în È™tiinÈ›ele naturii. De asemenea, Durkheim insistă că sociologul trebuie să se elibereze de ideile preconcepute, noÈ›iunile comune despre societate fiind adesea vagi, morale sau mitologice. În societate se crede că se È™tie ce este "familia" sau "religia", dar aceste concepte trebuie definite È™tiinÈ›ific, nu pe baza tradiÈ›iei sau a sentimentului. În lucrarea sa, autorul formulează reguli precise despre cum trebuie observate faptele sociale, astfel încât cercetarea sociologică să fie È™tiinÈ›ifică È™i obiectivă, căutând să evite erorile frecvent comise de cercetători care-È™i proiectează opiniile sau prejudecățile asupra fenomenelor sociale. Un fapt social normal este acela care este frecvent în cadrul unei societăți sau într-o clasă socială determinată, fiind util pentru echilibrul È™i menÈ›inerea societății. În schimb, un fapt social patologic este rar, neobiÈ™nuit, indicând o criză, un dezechilibru sau o deviaÈ›ie de la funcÈ›ionarea normală a societății. Pe lângă frecvență, un fapt este normal dacă îndeplineÈ™te o funcÈ›ie în societate È™i contribuie la stabilirea È™i solidaritatea socială. ExistenÈ›a inegalităților sociale moderate poate fi considerată normală dacă are o funcÈ›ie de motivare È™i structurare, fiind o constantă în majoritatea societăților. Autorul subliniază în cartea sa că nu tot ce este ideal este È™i normal, evitând a confunda ce ar trebui să fie cu ce este în mod constant în realitate. În lucrările sale, Durkheim se inspiră din biologie È™i medicină, în aceste È™tiinÈ›e normalul fiind ceea ce funcÈ›ionează în mod obiÈ™nuit într-un organism sănătos, patologia fiind abaterea observabilă, nu interpretarea morală a unui simptom. Una dintre regulile fundamentale ale metodei sociologice este aceea de a explica un fapt social doar prin alte fapte sociale. Autorul îÈ™i încheie tratatul metodologic prezentând reguli despre cum trebuie tratate dovezile sociologice, astfel încât concluziile cercetării să fie valide, riguroase È™i obiective, accentul căzând pe evitarea erorilor în interpretare, mai ales în momentul în care sociologul formulează explicaÈ›ii cauzale. În capitolul final, Durkheim subliniază că nu este suficientă o coincidență între două fapte sociale pentru a afirma o relaÈ›ie cauzală, fiind necesar să se dovedească faptul că schimbarea unuia determină schimbarea celuilalt, dar È™i să fie exclusă posibilitatea ca asocierea să fie accidentală. Autorul mai avertizează că explicaÈ›iile sociologice nu trebuie confundate cu explicaÈ›iile teleologice - care pornesc de la scopuri intenÈ›ionate.
Cartea "Regulile metodei sociologice" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în trei ediÈ›ii, È™i anume: Polirom (2002), ȘtiinÈ›ifică (1974) È™i Antet (2003).