Emile Zola - Pantecele Parisului

Unul dintre cei mai cunoscuÈ›i scriitori francezi ai secolului al XIX-Lea, Emile Zola, s-a născut pe 2 aprilie 1840 chiar la Paris. PărinÈ›ii lui È™i-ar fi dorit ca el să devină avocat însă a picat examenul de bacalaureat de 2 ori. Din tinereÈ›e se împrieteneÈ™te cu Paul Cezanne cu care se va ispiti să înceapă să îÈ™i pună gândurile pe foaie. Va începe prin a publica articole în diferite ziare după ce timp de doi ani trăieÈ™te de pe o zi pe alta din cauza sărăciei. În 1867 publică primul său roman, "Therese Raquin" iar la un an distanță, "Madelaine Ferait". Văzând că opera sa are succes, a început să scrie o serie de 20 de romane despre familia Rougon-Macquart, pe care o va termina în 1893. Fiind chiar întemeietorul naturalismului, Zola a simÈ›it că trebuie să explice care e treaba, aÈ™a că scris două opere" Romanul experimental" È™i "Romancierii naturaliÈ™ti" pentru cei ce vor să devină cunoscători.

Autorul moare pe 29 septembrie 1902 din cauza intoxicaÈ›iei cu monoxid de carbon provenită de la un horn înfundat. La înmormântarea sa vor participa mii de oameni însă câÈ›iva mai sceptici, cred chiar È™i acum că nu a fost o pură întâmplare ci totul a fost aranjat.

Romanul "În pântecele Parisului" a fost publicat în 1873 în limba franceză. Pentru a te bucura de o ediÈ›ie în limba română, poÈ›i comanda chiar acum dintre următoarele ediÈ›ii: editura Romcart, 1993; Editura pentru literatură universală, 1968 sau editura Prietenii CărÈ›ii din 1999.

Romanul începe cu o noapte friguroasă în care vagoanele de la periferie transportă produse de la ferme, în Paris. Doamna Francois, o fermieră văduvă, spionează ceea ce se întâmplă de pe o movilă È™i îl observă pe Florent. Acesta era epuizat È™i înfometat aÈ™a că îl invită în căruÈ›a sa plină de legume È™i pornesc împreună spre centrul Parisului. Când ajung în oraÈ™, bărbatul rămâne uimit de schimbările care s-au produs de-a lungul timpului în care a fost în exil politic. Pe vremea lui Napoleon, străzile au fost extinse, piaÈ›a cea mică acum avea doisprezece pavilioane de sticlă È™i oÈ›el È™i fiecare departament era foarte bine organizat. După ce Francois îÈ™i vinde repede produsele, i-l prezintă pe Florent unui tânăr pictor, Claude Lantier. Vrând să viziteze mai în detaliu oraÈ™ul, porneÈ™te cu Claude într-un tur însă totul se năruie când el, atât de înfometat, îl vede pe bărbat mâncând doar de amorul artei. La un moment dat, pictorul îl vede pe Marjolin, un tânăr pe care vrea să îl picteze. Acesta îÈ™i spune povestea dramatică a vieÈ›ii însă Florent era atras de vitrinele bogate ale magazinelor pe care le descria ca pe niÈ™te picturi de muzeu. Fratele lui, Quenu, proprietar al unei prăvălii, îl invită să rămână alături de familia lui iar de aici începe un episod plin de povestiri tragice din trecutul fostului exilat. ReuÈ™eÈ™te să îÈ™i găsească de lucru ca inspector al pieÈ›ei de peÈ™te însă rămâne dezamăgit de consumerism burghez din Paris. Aici cunoaÈ™te femei ce nu sunt chiar în limitele greutății normale È™i începe un război rece al kilogramelor.