Epopeea lui Ghilgames

Cartea "Epopeea lui GhilgameÈ™" este una dintre primele capodopore ale literaturii universale. Aceasta reflectă epoca de tranziÈ›ie de la orânduirea comunei primitive la cea sclavagistă, epocă ce s-a desfășurat pe tot parcursul mileniilor IV È™i III î.e.n în Egipt È™i Mesopotamia. "Epopeea lui GhilgameÈ™" oglindeÈ™te cu fidelitate respectiva perioadă, deÈ™i nu într-un mod limpede, având în vedere caracterul ei general-fantastic. GhilgameÈ™ este un rege care a trăit efectiv, cetatea Urukului în care se desfășoară acÈ›iunea existând de asemenea, zidurile ei fiind dezgropate de sub cele ale oraÈ™ului Warka de astăzi. Alături de rege, apare È™i figura interesantă a lui Enkidu, care este o ființă supraomenească, creată de zei. Plămadit din lut, el capătă viață din suflarea zeiÈ›ei Aruru. Crescând împreună cu fiarele sălbatice, el are forÈ›a È™i instinctele unui animal - având capul încornorat, piept È™i mâini de om, iar trupul său fiind cel al unui taur - fiind în acelaÈ™i  timp plin de trufie È™i bântuit de spaime. Caracteristica personajului o reprezintă procesul de umanizare a lui. Trecerea sa de la starea de animalitate la cea de umanitate se realizează cu ajutorul intervenÈ›iei unei femei. Ea este cea care îi ascute inteligenÈ›a È™i puterea percepÈ›iei È™i, deÈ™i acum fiarele fug de el, Enkidu învață foarte repede cum să mănânce, să bea, să se spele È™i să se îmbrace, dovedind că adaptabilitatea la civilizaÈ›ie este un fenomen normal È™i rapid. Un alt personaj al epopeii este uriaÈ™ul Humbaba, înfricoșătorul paznic al Pădurii Cedrilor. Acesta este personificarea duhului pădurii, ilustrând astfel unul dintre aspectele religiei animiste a sumerienilor. Humbaba este, într-un fel, un stamos al zmeului din basmele noastre, al căpcăunului care trebuie nimicit de puterea eroului. Însă, pe lângă asprele figuri bărbăteÈ™ti ale epopeii se ivesc È™i două chipuri feminine, care vin să îmblânzească atmosfera de furtună È™i zăngănit de arme. Prima dintre ele, hangiÈ›a Siduri, locuieÈ™te pe-ndepărtatul mal al mării, ocupându-se cu vânzarea de vinuri, pentru care Siria era renumită în antichitate - vinuri pritocite în teasc de aur. E bogată, are propria ei casă, nefiind o simplă crâÈ™măriță. ÎnÈ›elegând că se petrece ceva în sufletul lui GhilgameÈ™, È™i È™tiind multe despre cele pământeÈ™ti, dar È™i despre cele veÈ™nice, aceasta îl sfătuieÈ™te pe rege să se bucure de viață cât trăieÈ™te. O altă prezență feminină este curtezana, care este un personaj episodic al epopeii, fiind întruchiparea eternului feminin, al cărei farmec umanizează pornirile sălbatice ale bărbatului. Zeii sumerieni nu se mulÈ›umesc doar cu a se amesteca în treburile muritorilor, o parte dintre ei locuieÈ™te chiar printre aceÈ™tia pe pământ, în templele ce le sunt închinate.

NăpăstuiÈ›i de asuprirea despotică a lui GhilgameÈ™, locuitorii Urukului, împreună cu zeii, ajung la concluzia că singurul leac care l-ar putea îmblânzi pe rege este prietenia, deoarece doar ea poate îndulci relaÈ›iile dintre oameni. Însă, făptura care primeÈ™te această sarcină, aceea de a-l îmblânzi pe GhilgameÈ™, este la început doar o ființă sălbatică. Singurul lucru care-l va putea ajuta să înÈ›eleagă viaÈ›a, devenind asemenea celor care s-au lepădată de haina sălbăticiei, este dragostea. Femeia, chintesenÈ›a frumosului, a blândeÈ›ii È™i a sociabilității, va fi aceea care-l va transforma pe Enkidu dintr-un animal cu chip de om, într-un tovarăș de lupte È™i îmblânzitor al celui mai caracteristic exponent al umanității acelor vremuri. Încăierarea dintre cei doi îi va ajuta să se cunoască mai bine, ajungând în final să îÈ™i preÈ›uiască reciproc forță È™i îndemânarea.

Cartea "Epopeea lui GhilgameÈ™" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în È™apte ediÈ›ii, È™i anume: Mondero (1998), Editura pentru Literatură Universală (1966), Tineretului (1968), MondoRo (2014), Institutul European (1999), Tineretului (1978) È™i Curtea Veche (2017).