Erasmus din Rotterdam - Elogiul nebuniei

Considerat de întreaga lume drept unul din cei mai extraordinari umaniÈ™ti din secolele XV È™i XVI, Erasmus din Rotterdam s-a născut pe 28 octombrie 1466, 1467 sau 1469 (data naÈ™terii rămânând incertă È™i acum) în Rotterdam, Olanda. Teologul olandez este considerat È™i astăzi ca fiind precursorul reformei religioase, criticând în timpul vieÈ›ii Biserica catolică.

În anul 1492 devine preot È™i intră ca È™i secretar pentru episcopul din Cambrai, dar este trimis la Paris să studieze teologia È™i filozofia scolastică. În anii când călătoreÈ™te prin Europa, cunoaÈ™te importante personalități ale vremii, printre care Thomas Morus È™i editorul Aldo Manuzio.

În Italia avea să primească diploma de doctor în teologie, un titlu destul de important pentru acele vremuri. În anul 1536 se stinge din viață din cauze naturale la Basel, în ElveÈ›ia.

Operele sale sunt dedicate în mare măsură problemelor religioase. În anul 1500 se face remarcat cu scrierea “Collectanea adagiorum“, care cuprindea o serie de proverbe È™i zicale din Biblie. Prin lucrările sale, Erasmus ne transferă către izvoarele originare ale creÈ™tinismului, astfel devenind iniÈ›iator al reformei protestante.

Pe parcursul vieÈ›ii a atacat frenetic deciziile autorităților ecleziastice È™i superstiÈ›iile, fiind învinuit de protestantism de către Vatican. Una din cele mai valoroase opere ale sale o reprezintă traducerea în latină a versiunii din greacă a Noului Testament, care avea să-l ajute pe Martin Luther în transcrierea Bibliei în limba germană.

Opera “Elogiul nebuniei“ a fost scrisă în anul 1509, dedicată fiind lui Thomas Morus. Cunoscută sub denumirile “Encomium moriae“ sau “Laus Stultitiae“, scrierea este o satiră adresată teologiei scolastice, purtării necuviincioase a clerului È™i administraÈ›iei catolice. Opera exprimă în acelaÈ™i timp È™i pasiunea nebunească a creÈ™tinului adevărat, care în orice moment îÈ™i dedică viaÈ›a credinÈ›ei.

Lucrarea uimeÈ™te È™i după 500 de ani de la scriere, datorită măiestriei cu care Erasmus a folosit umorul pentru a scoate la suprafață problemele vremurilor sale. Cititorul pasionat de filozofie va remarca cu siguranță stilul rafinat în care autorul introduce în mod subtil idei fundamentale ale marilor gânditori precum Socrate, Platon sau Seneca.

Erasmus pricepe credinÈ›a creÈ™tină ca pe o acceptare a lui Dumnezeu care a devenit om, deÈ™i acest lucru apare împotriva oricărei raÈ›iuni. Se aduc spre critică diverse categorii precum călugării sau diferite practici, de exemplu vânzarea de indulgenÈ›e. Este scoasă în evidență într-un mod sarcastic prostia omenească a secolului XVI, care parcă nu se deosebeÈ™te prea mult de cea actuală. Sunt criticate societatea umană, războiul, slăbiciunea, lipsa de raÈ›iune È™i alte impedimente ce stau în calea înÈ›elegerii lucrurilor. Soarta apare ca favorizându-i pe cei proÈ™ti, iar înÈ›elepciunea ca făcându-i pe oameni timizi.

Nebunii devin cei care sunt înconjuraÈ›i de bogăție, care conduc imperii È™i cei care se bucură de o viață extrem de fericită.

Opera este considerată de critică drept una din cele mai bune lucrări ale autorului, construită extrem de sinceră în ceea ce priveÈ™te societatea umană. Finalul este unul serios, dur, dar extrem de real, în care se concluzionează că proÈ™tii sunt într-un număr nesfârÈ™it.

În anticariatul nostru, opera poate fi regăsită în mai multe ediÈ›ii, dintre care amintim: Prietenii CărÈ›ii (1996), GM Amza (1942), Antet (2002), ȘtiinÈ›ifică (1959).