Erich Maria Remarque, geniul romanelor de război, s-a născut pe 22 iunie 1898 în Germania È™i a decedat pe 25 septembrie 1970 în ElveÈ›ia. Romanele sale s-au vândut în peste 10 milioane de exemplare È™i au fost traduse în peste 40 de limbi.
ViaÈ›a autorului nu a fost una uÈ™oară din cauza stării de sănătate È™ubrede dar asta nu l-a oprit din a-È™i continua visul de a fi scriitor. A învățat la Seminarul Pedagogic Catolic până în 1915 când războiul a luat cu asalt È›ara sa. În 1916 a fost recrutat în armată È™i a luptat în Regimentul de Infanterie 78 pe frontul de Vest. Această experiență s-a terminat când a fost rănit grav de o grenadă, însă tot ea l-a inspirat să scrie romanul ”Nimic nou pe frontul de Vest”, cea mai cunoscută operă din palmaresul său. Timp de un an a predat în È™colile catolice iar în 1920 s-a dedicat numai scrisului, publicând primul său roman ”Cubiul visurilor”. Devine celebru pentru stilul său direct de a descrie ororile Primului Război Mondial, dar cum nimic nu este roz până la capăt, are să se întâmple o tragedie în cariera sa. În 1933 cărÈ›ile îi sunt arse într-o piață publică pe motiv că aduc prejudicii Germaniei È™i încalcă legile statului. Cu toate acestea, autorul este nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace È™i la cel pentru Literatură în 1930.
Cuibul visurilor (Die Trambude original) este primul roman publicat de autor în 1920 în Germania. În România au apărut de-a lungul timpului ediÈ›iile de la Casa Scoalelor în 1930, editura Vivaldi în 2002 È™i editura Adevărul Holding în 2010 (colecÈ›ia Adevărul 100 de opere esenÈ›iale).
Opera a fost începută pe când autorul avea doar 16 ani dar a fost publicată abia după ce a ieÈ™it din armată. Ideea principală a romanului este recăpătarea iubirii È™i a spiritului. Personajul principal este Fritz, un om special care devine zeu È™i îi ajută pe ceilalÈ›i în camera visurilor. Datorită lui, aici toată lumea îÈ™i regăseÈ™te sinele pierdut odată È™i ajung să fie fericiÈ›i cu ei înÈ™iÈ™i. Chiar È™i atunci când Fritz nu este în cameră, sufletul său preia toate îndatoririle È™i le dă sfaturi neprihăniÈ›ilor. Ideea că Fritz era un guru al fericirii este una greÈ™ită, pentru că el toată viaÈ›a a avut doar de pierdut È™i a devenit atât de trist încât nimeni nu îi mai putea aduce zâmbetul pe buze. A reuÈ™it să se vindece, iar singurul său obiectiv a rămas ca la rândul său să îi ajute pe ceilalÈ›i să îÈ™i depășească condiÈ›ia.
Romanul este o mică autobiografie a autorului, scenariul petrecându-se între 1882 È™i 1918. Remarque, fiind un mare adept al principiilor lui Nietzsche, ne introduce într-o lume filosofică È™i puÈ›in greu de înÈ›eles, însă suferinÈ›a sa È™i durerea emanată în cuvinte poate fi digerată de oricine. Avem aici fragmente din razboi, poveÈ™ti ce rup chiar È™i o inimă de gheață în bucăți È™i o adolescență deplasată. Romanul a început ca un jurnal, însă Remarque a reuÈ™it să îi dea o formă finală, fapt ce l-a È™i ajutat, la vremea respectivă, să aibe un trai decent.