Erich Maria Remarque - Zeii sunt singuri

Geniul romanelor pe tema războiului, Erich Maria Remarque, nu a scris doar din imaginaÈ›ia sa ci È™i din propria experiență de pe front. La doar 16 ani a trebuit să se înroleze în armată È™i a rezistat doar trei ani din cauza unui accident. După acest incident a fost profesor la È™colile catolice timp de un an, iar din martie 1921 renunță la orice meserie pentru a se dedica în totalitate scrisului.

În 1920 publică romanul de debut ”Cuibul visurilor” care a fost foarte bine primit de criticii vremii. În 1933 însă, când se bucura de culmile succesului, trupele naziste îi ard cărÈ›ile într-o piață publică pe motiv că acestea nu sunt compatibile cu regimul. Cu toate acestea în 1931 este nominalizat la Premiile Nobel pentru Literatură È™i pentru Pace. Autorul moare în 1963 după ce 6 atacuri cerebrale l-au măcinat în ultimii ani.

Romanul ”Zeii sunt singuri”, pe titlul original ”Der Himmel kennt keine Gunstlinge”, a fost publicat în 1959 la editura Kristall. În limba română a fost publicat doar la editura Aius în anul 1993, ediÈ›ie ce o poÈ›i comanda chiar acum de pe site-ul nostru.

Romanul urmăreÈ™te viaÈ›a lui Clerfayt care este pilot de curse. Acesta se duce la spitalul din Swiss pentru a-l vizita pe prietenul său de multă vreme, Hollmann, care suferă de tuberculoză. Aici o întâlneÈ™te pe Lillian, o femeie superbă dar care suferă de aceeaÈ™i boală năucitoare È™i este în faza terminală. Ea îÈ™i doreÈ™te să îÈ™i petreacă ultimele luni din viață călătorind, iubind È™i făcând ceea ce nu a apucat să facă până acum. DorinÈ›a pe care îÈ™i doreÈ™te să o îndeplinească cât mai repede este să fugă din spital din cauză că a auzit poveÈ™ti despre cadavrele de acolo ce au rămas anonime È™i nu vrea să plece ca fiind un nimeni pe lumea cealaltă. PărăseÈ™te spitalul împreună cu Clerfayt È™i încep să călătorească în toată Europa, să se distreze È™i să simtă cum cineva îi este în sfârÈ™it aproape. Cuplul începe să facă planurie de viitor însă Lillian îÈ™i dă seama că nu ar trebui să continuie relaÈ›ia pentru ca bărbatul să nu devină văduv în scurt timp. Cu toată dragostea ce i-o purta, decide să îl părăsească acum pentru ca sentimentele să nu devină mai puternice pe parcurs.

La puÈ›in timp după, Clerfayt suferă un accident în timp ce îÈ™i trăia visul,la jobul său în timp ce era într-o cursă foarte importantă. Accidentul a fost atât de grav încât a stat în spital o vreme, apoi a decedat. Lillian la auzirea veÈ™tii este dărâmată È™i simte că singurul loc unde ar putea trăi fără gândul că marea sa iubire este acum în cer, este ElveÈ›ia. Pe drum îl întâlneÈ™te pe Hollmann care este acum vindecat È™i continuă visul lui Clerfayt. La nici 3 luni Lillian moare înconjurată de un peisaj de vis È™i îÈ™i aÈ™teaptă rândul pentru a fi lângă eroul nostru.

În 1977 romanul a fost transpus în filmul cu acelaÈ™i nume de către regizorul Bobby Deerfield, în rolurile principale fiind chiar el însuÈ™i È™i Al Pacino.