Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul

Romanul “Abaddon exterminatorul”, “Abaddón el exterminador”, în limba spaniolă, de Ernesto Sabato, a apărut în anul 1975, la editura Alianza Tres, din Madrid, fiind ultimul roman din trilogia autorului, operă care crează un cadru bazat pe teroare, în capitala Argentinei, din anii ’70, un cadru în care semnele construiesc o viziune asupra unor evenimente care nu pot fi explicate ci doar interpretate.

În România, opera apare în anul 1986, la editura Univers, din colecÈ›ia Romanul Secolului XX, atât în format broÈ™at, cât È™i cartonat, având traducerea realizată de Darie Novăceanu.

Printre alte edituri care au publicat romanul putem aminti de aceaÈ™i editură Univers, 1988 È™i 1997, în format broÈ™at sau editura Humanitas, 2004 È™i 2014, în format broÈ™at.

Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “Despre eroi È™i morminte”, 1961, “Raport despre orbi”, 1968 sau “La Resistencia”, 2000.

Romanul “Abaddon exterminatorul” de Ernesto Sabato este un roman care tratează cu precădere teme filosofice, fiind o creaÈ›ie de o puternică încărcătură umană, mitologică È™i simbolică, toate cuvintele pe care autorul le foloseÈ™te aici având o puternică valență intelectuală, cuvintele parcă au puterea de a striga către conÈ™tiinÈ›a fiecăruia, având puterea de a atrage atenÈ›ia asupra unor viziuni care au în substratul lor dimensiunea distrugerii.

Dacă privim strict spre titlu, observăm că autorul foloseÈ™te imaginea lui Abaddon, care reprezintă în sens larg imaginea unui înger sumbru al distrugerii, un înger care aduce cu sine Apocalipsa, sau care poate fi asociat cu aceasta, însă romanul nu prezintă propriu-zis o imagine a apocalipsei care a mai fost prezentată în alte ecranizări celebre, aici avem de-a face cu complexitatea umană care, chiar dacă reuÈ™eÈ™te să evolueze tehnologic È™i să aducă totul la un alt nivel, omul nu face altceva decât să se autodistrugă, având de partea lui toate personificările distrugerii în imaginea catastrofelor din trecut.

Romanul este structurat în mai multe poveÈ™ti scurte, care privite în ansamblu È™i superficial nu au nimic de-a face una cu alta, însă în final acestea acÈ›ionează ca niÈ™te piese de puzzle care spun o poveste întreagă.

În sens larg romanul reprezintă a treia È™i ultima operă a trilogiei lui Sabato, primele două purtând numele de “Tunelul” È™i “Despre eroi È™i morminte”, acestea continuând povestea eroului principal, Bruno, erou care funcÈ›ionează ca un liant între celelate opere È™i care formează un conglomerat în complexitatea operelor autorului.

Se prezintă un moment din anul 1970, când Buenos Aires era măcinat de revolte în urma regimului dictatorial, aici având parte de mai multe premoniÈ›ii venite din partea unui om al străzii care are mai multe viziuni, ce par a fi imaginea deznădejdii, a sfârÈ™itului, totul fiind personificat prin imaginea unui dragon cu multe capete care aruncă flăcări pe cerul brăzdat de lumina intensă a apusului.

Alte poveÈ™ti care au la bază lipsa de speranță vorbesc despre un tânăr care este tortunat de poliÈ›ia acelui regim È™i ucis, aceÈ™tia folosind forÈ›a datorită bănuielii că acesta ar fi încercat să submineze puterea, iar toate aceste forÈ›e tenebroase par să se intensifice peste lumea care este măcinată din ce în ce mai dens de o simbolistică interioară a unui demon care izvorăște în acÈ›iunile omului contemporan, plasând totul la o imagine psihologică È™i filosofică de mare intensitate.