Ernesto Sabato - Inainte de tacere

Romanul "Înainte de tăcere" a fost publicat în 1998 în limba spaniolă cu titlul original de "Antes del fin". În limba română apare la editura Rao cu ediÈ›iile din 2000 È™i 2002.

Avem parte de o biografie pe care unii critici o consideră doar o poveste însă dacă citim atent putem afla detalii importante din viaÈ›a autorului. Începem cu copilăria care se întâmplă într-o familie numeroasă. S-a născut pe 24 iunie 1911 la Rojas È™i a fost al zecelea din unsprezece copii. Când a ajuns la colegiu l-a cunoscut pe profesorul Pedro Henriquez Urena care avea să fie un exemplu pentru el în anii ce au urmat. Uluitor, a urmat facultatea de matematică È™i fizică È™i a făcut parte din diverse ligi ce susÈ›ineau comunismul. TotuÈ™i, peste un an începe să se îndoiască de regimul lui Stalin È™i a fost atât de vocal încât a fost trimis la Școala InternaÈ›ională Lenin descrisă că un spital de psihiatrie. A evadat la Paris unde a scris "La fluente muda" în 1935, roman ce va rămâne nepublicat nici măcar post mortem.

În 1938 îÈ™i obÈ›ine doctoratul în fizică la Universitatea de La Plata È™i i se va naÈ™te primul fiu. A fost un an prosper pentru el pentru că tot atunci a făcut cunoÈ™tință cu miÈ™carea suprarealistă franceză È™i a studiat unii dintre cei mai distinÈ™i autori. Cariera sa în acest domeniu începe în 1941 când publică un articol  numit "InvenÈ›ia Morel" în revista Teseo. În 1945 deja a publicat o serie de eseuri filosofice unite în cartea "Unul este Universul" ce va fi extrem de apreciată. După ce va fi respins în nenumărate rânduri de editurile din Buenos Aires, a reuÈ™it să publice în oraÈ™ul Sur primul roman ce va ajunge celebru È™i peste hotare "Tunelul".

Sabato moare pe 30 aprilie 2011, nu cu mult înainte să împlinească 100 de ani È™i lasă în urma o comoară.

Întorcându-ne la romanul nostru, pe lângă biografia sa, avem parte È™i de critici asupra schimbărilor din lume sau educaÈ›iei. Acestea par a fi niste eseuri scoase din context È™i lipite aici pentru a mai drena din amintiri. Un capitol foarte interesant pentru cultura românească este cel în care autorul se întâlneÈ™te cu Emil Cioran la Paris. Poate ne-am fi dorit ca el însuÈ™i să se pună într-o lumină mai bună dar a preferat să rămână în umbră sumbru È™i lipsit de valori.