Membru corespondent al Academiei Române, jurnalist, publicist È™i romancier român, Eugen Barbu se naÈ™te la BucureÈ™ti, în 1924. Un autor foarte controversat din pricina relaÈ›iilor cu regimul comunist, dar È™i a acuzaÈ›iilor de plagiat.
Fiu de scriitor, Barbu urmează cursurile Facultății de Litere È™i cochetează cu scrisul. Lucrează ca jurnalist pentru presa de stânga, făcând parte din aÈ™a-numita comisie de cenzură. Mai târziu, este numit director al gazetei „Luceafărul”, dar este rapid înlocuit. Ajunge deputat prin intermediul unor cunoÈ™tinÈ›e, după care revine în slujba culturii È™i lucrează pentru o altă gazetă importantă, „Săptămâna”. Se implică activ în viaÈ›a politică È™i alături de Vadim Tudor, pune bazele partidului România Mare.
Debutează în literatură cu un volum de nuvele, „Munca de jos", după care se îndreaptă spre romane. Blamează intelectualii vremurilor È™i laÈ™ii care au fugit din România comunistă, atacă deschis lucrările de referință ale vremii È™i îÈ™i exprimă fățiÈ™ opiniile. Scrierile sale sunt realiste, însă uÈ™or îndreptate spre stânga comunistă. Implicat în scandaluri despre plagiat È™i alte conflicte din pricina afilierii către comuniÈ™ti, opera sa are de suferit. DeÈ™i nu este supusă cenzurii, opera lui Eugen Barbu nu mai beneficiază de aceeaÈ™i apreciere.
Cu toate acestea, autorul este considerat un răsfățat al regimului comunist, unul dintre puținii intelectuali pe care Securitatea nu i-a vizat.
O bună bucată de vreme, Barbu È›ine un jurnal al vieÈ›ii sale, care va fi publicat la câÈ›iva ani de la moartea sa. Căsătorit cu actriÈ›a Marga Barbu, celebra parteneră de scenă a lui Florin Piersic, avea să scrie câteva poezii pentru aceasta.
Romanul „Groapa" este, probabil, cea mai apreciată operă a scriitorului, apărută în 1957. Barbu recreează atmosfera apăsătoare din mahalaua în care a trăit. ViaÈ›a tristă din cartierele sărace ale BucureÈ™tiului, aceeaÈ™i oameni sărmani, străzile prăfuite È™i gunoiul, sunt doar câteva elemente pe care le regăsim în manuscrisul rescris de atâtea ori. Căci Barbu avea să lucreze la capodopera sa timp de 10 ani È™i a refăcut-o de nu mai puÈ›in de 13 ori.
Personajele sunt autentice, oameni amărâÈ›i care trudesc pentru pâinea de toate zilele. Zidari, gunoieri, spălătorese È™i câÈ›iva copii desculÈ›i, se perindă hai-hui prin cadrul bine stabilit de scriitor. Bâlciul de altădată este evocat într-o manieră hazlie, iar micile petreceri care se organizează la crâÈ™mele din sat reprezintă un motiv de sărbătoare pentru săteni. Titlul operei este È™i el sugestiv, căci cartierul de la marginea oraÈ™ului este întunecos È™i rece, dar populat de oameni simpli È™i cinstiÈ›i.
Barbu relatează fățiÈ™ situaÈ›ia nefericită în care se regăseÈ™te populaÈ›ia din pricina opresiunii regimului, însă fără să lase la iveală vreo urmă de empatie. Romanul nu este uÈ™or de digerat, însă este de-a dreptul fascinant, iar cititorului îi va fi simplu să se afunde în groapa BucureÈ™tiului de odinioară.
În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediÈ›ii ale romanului, după cum urmează: Editura de Stat pentru Literatură È™i Artă (1957), Eminescu (1983), Editura pentru Literatură (1966).