Eugen Barbu - Miresele

Eugen Barbu, fiul lui Nicolae Crevedia, s-a născut pe 20 februarie 1924 la BucureÈ™ti. Încă din liceu începe să scrie diverse povestiri însă superficial. Se înscrie la Facultatea de Drept la care renunță în favoarea Școlii de ofiÈ›eri È™i jandarmi pe are o termină în 1945.  În această perioadă debutează în reviste precum Veselia, Păcală sau Epigrama sub pseudonimul de Eugen Baraba. Se înscrie apoi la Facultatea de Litere È™i filosofie dar nu îÈ™i susÈ›ine licenÈ›a. A lucrat la Casa Scânteii ca revizor È™i corector iar apoi s-a decis că a venit momentul să publice primul său volum ”Munca de jos” în 1955. În 1956 publică două romane ce au legătură cu fotbalul, o veche pasiune a autorului, iar în 1957 apare romane ”Groapa” considerat de critici cel mai bun din cariera sa.

Barbu a fost implicat È™i în politică, alături de Corneliu Vadim Tudor a înfiinÈ›at partidul cu doctrină naÈ›ionalistă ”România Mare” pe care l-a reprezentat între 1992 È™i 1993 în Parlamentul României.

Eugen Barbu moare pe 7 septembrie 1993 la BucureÈ™ti lăsând-o în urmă pe soÈ›ia sa, actriÈ›a Marga Barbu.

ColecÈ›ia de povestiri ”Miresele ” a fost publicată în 1975 la editura Minerva, ediÈ›ie pe care o poÈ›i găsi pe site-ul nostru în ambele tiraje. Această colecÈ›ie cuprinde povestirile în premieră: Smintirea jupâniÈ›ei Ruxandra, Nunta cu ighemonicon, Iarba È™i Miresele si Bătrâna, dar È™i povestiri care după zeci de încercări eÈ™uate de publicare solitar, au ajuns aici.

Eugen Barbu nu este un autor uÈ™or de înÈ›eles, însă o să lăsăm stilul său inconfundabil pentru mai târziu, iar acum o să povestim câte ceva din antologia sa. În ”Smintirea jupâniÈ›ei Ruxandra”, fiica domnitorului Belivacă, Ruxandra, se îndrăgosteÈ™te iremediabil de Duță, zugravul bisericii. Păcătuiesc chiar în altarul pe jumătate pictat iar boierul îi prinde È™i îi pedepseÈ™te pe amândoi. Pe el îl face să uite că e bărbat iar pe ea o reneagă È™i o alungă la o mânăstire de lângă Capua. ”Nunta cu ighemonicon” spune povestea lui Amza care din locotenent al principelui, ajunge haiduc. Pentru a se răzbuna pe sortita sa ce l-a înÈ™elat, a dat foc bisericii în care avea loc nunta omorând zecile de oameni dinăuntru. ”Pe ploaie” surprinde trei țărani loviÈ›i de trăsnet chiar înainte de nunta mezinului. Pentru a le scoate electricitatea din corp, sătenii îi îngroapă însă ploaia care nu se mai opreÈ™te le chinuie agonia È™i disperarea. ”DomniÈ™oara Aurica”, ”Ziua unui pierde-vară” È™i ”Un tânăr frumos ca Ramon Novarro” fac parte din seria ”GriviÈ›a” care descrie un BucureÈ™ti interbelic cu un iz de fantastic presărat cu personaje ce povestesc viaÈ›a lor prăfuită din acest oraÈ™ sumbru.

Perspectiva sa complexă È™i glasurile sale transpuse în personaje provoacă introducerea în orice atmosferă. Un împătimit al cosmosului care, atunci când e pe Pământ, încearcă să arate culori, parfumuri sau sunete. Trebuie să vă pregătiÈ›i însă de legăturile personajelor È™i nuvelelor între ele. Nu sunt în ordine însă dacă vei fi atent, vei vedea că se cuplează È™i au mai mult sens.